Sa ne cinstim martirii

Cateva marturii despre Parintele Ilarion Felea scrise de credinciosi cu diferite ocazii. Pe acestea  le-am aflat in site-ul Cuvantul-Ortodox.ro , unde apar drept comentarii la un fragment dintr-o lucrare a parintelui publicata de acest site.

step0001 MARITAFile de sfintenie romaneasca (ne)-recunoscuta V PARINTELE ILARION FELEA – sfantul marturisitor care a pornit din temnita de la Aiud spre Taborul Vesniciei

Chiar daca nu a fost canonizat pr.Felea este un sfant. Am discutat cu oameni care l-au cunoscut din Arad si ne-au relatat sfintenia acestui preot. Ajuta vaduvele,oamenii nevoiasi,tinea predici minunate la catedrala din Arad si toata intelectualitatea era prezenta. Cand a ctitorit o biserica s-a dus la un baron sa-i ceara loc dar acela a zis ca ai da loc dar sa scrie numele lui pe biserica,atunci pr.Felea a spus ca, capul bisericii este Hristos si ca nu scrie numele nimanui pe ea. Avea demnitate si credinta vie. In fiecare duminica seara tinea cu oamenii scoala duminicala unde talcuia evanghelia .

emma

FRATILOR INTRU HRISTOS! Inca stam si ne intrebam daca sfintii patimitori in temnitele comuniste merita atentie si cinstire din partea noastra? Nu suntem siguri? Sau ni se pare facultativ? Va intreb,daca sfintii de dinaintea lor,care ar fi luat tot asa lucrurile,in usor,ce s-ar fi ales de noi ca popor,ca neam?Si ma refer la sfinti precum-SF.AP.ANDREI-OCROTITORUL ROMANIEI,SIHASTRII SI PUSTNICII,MARTIRII SI MUCENICII(ZOTIC,ATAL SI FILIP DE LA NICULITEL;MONTANUS SI MAXIMA;IRINEU DE SIRMIUM.NICETA DE REMESIANA,EPICTET SI ASTION)CUVIOSII-(NICODIM CEL SFINTIT DE LA TISMANA,SAVA DE LA BUZAU,PAHOMIE DE LA GLEDIN,TEODORA DE LA SIHLA,IOAN CEL NOU DE LA SUCEAVA,IOSIF CEL NOU DE LA PARTOS,VARLAAM SI DOSOFTEI AL MOLDOVEI,STEFAN CEL MARE SI SFANT,NEAGOE BASARAB,SF MARTIRI BRANCOVENI,VOIEVOZII SI IERARHII,MARTURISITORII,cei ce s-au luptat pana la sange pentru biserica lui HRISTOS…si iata,acesti noi marturisitori-ARSENIE BOCA,DUMITRU STANILOAE, ILARION FELEA, VALERIU GAFENCU, SOFIAN BOGHIU,ARSENIE PAPACIOC, IUSTIN PARVU, CUVIOSII SI IERARHII- OARE NU MERITA O SFANTA BISERICA INCHINATA LOR?  UN VESMANT FRUMOS CU CARE SA IMBRACAM SFINTELE LOR MOASTE?  UN ACATIST DE MULTUMIRE PENTRU TOT CE AU FACUT PENTRU NOI? SAU CONSIDERAM CA NU AU FACUT DESTUL?  AR TREBUI SA NE FIE RUSINE CA II TINEM ASA,CUM SE VEDE IN POZA DE MAI SUS, EXPUSI CA INTR-UN MUZEU!  SUNTEM DATORI SA II CINSTIM CU EVLAVIA NOASTRA SI SA LUPTAM PENTRU EI SI CU EI CA DREAPTA NOASTRA CREDINTA ORTODOXA SA NU SE PIARDA CI SA DAINUIE IN VECII VECILOR. AMIN.

o1-300x225

Sfintii-inchisorilor-Parintele-Ilarion-Felea-569x1023

In cinstea acestor martiri/sfinti am gasit potrivit sa postez frumoasa si emotionanta poezie de mai jos:

Aiudul iar ne’arată
Şi’acum şi totdeauna
Cum Adevărul sacru
A biruit minciuna,

Cum viaţa ortodoxă
A fost nevinovată,
Cum dragostea ei sfântă
Nu cade niciodată,

Cum forţele minciunii
Ucid fără folos,
Luptându-se cu cerul
-Din inimi- cu Hristos,

Cum nu pot stinge duhul
Cu moarte’nfricoşată,
Cum Adevărul vieţii
Nu cade niciodată.

Minciuna comunistă,
-Slăvită- a apus,
Zdrobită de’Adevărul
Martiric în Iisus.

Că’n El dau mărturie
Martirii totdeauna
Şi-n El ortodoxia
Va nimici minciuna.

În El şi noi, – urmându-i –
Vom dovedi credinţă,
Zidindu-ne lăuntru
În sfânta pocăinţă.

Vom dobândi lumina
Şi toată vrednicia
Ce ne-o oferă Domnul,
TRĂIND otrtodoxia,

Spre-a ne întoarce iarăşi
La cinste şi dreptate,
Spre’a ne spăla lăuntru
De grelele păcate.

Să ne cinstim martirii
Trăind ortodoxia
Ce poate să salveze
Printrânsa ROMÂNIA.

Să ne’asumăm calvarul
Ce ispăşeşte vina,
Prin lipsuri şi’umilinţe
Ce ne re’aduc lumina.

Să ne cinstim martirii
Că-n preţul jertfei lor
Primit-am libertate
Şi har mântuitor.

poezie de Nicolae Mirean

sursa : Cuvantul-Ortodox.ro – File de sfintenie romaneasca (ne)-recunoscuta V PARINTELE ILARION FELEA – sfnatul marturisitor care a pornit din temnita de la Aiud spre Taborul Vesniciei

postare si comentarii Cristina David

Frati intru suferinta, in credinta si marturisirea Lui Hristos

Marturii despre Parintele Ilarion Felea  – Parintele Craciun Oprea , fiul sau dohovnicesc , ulterior ucenic al Parintelui Arsenie Boca

După ce absolvă Şcoala Normală din Arad, (viitorul parinte Craciun) se înscrie în 1947 la Facultatea de Teologie din Arad. În această perioadă Părintele îl are mentor duhovnicesc pe renumitul profesor de teologie, Părintele Ilarion Felea, care îi şi devine duhovnic. Faţă de Părintele Felea, Părintele Crăciun nutrea o deosebită dragoste şi evlavie, de la care a cules multe învăţături mântuitoare, ce l-au susţinut duhovniceşte în anii grei de încercări. I-a fost un ucenic devotat atât în timpul vieţii cât şi după martirizarea acestuia în temnița Aiudului, astfel încât Părintele Crăciun reuşeşte să aducă la lumină, ca pe o datorie sfântă, volumele de teologie mistică ale Părintelui Felea, aflate în manuscris, sub denumirea Spre Tabor.

craciun-oprea

Părintele Crăciun reuşeşte să aducă la lumină, ca pe o datorie sfântă, volumele de teologie mistică ale Părintelui Felea, aflate în manuscris, sub denumirea Spre Tabor.

Avându-l ca model de vieţuire, îi îndemna şi pe ucenicii săi să urmeze vieţuirii şi învăţăturilor Părintelui Ilarion Felea, despre care spunea: „Însuşi Părintele Stăniloae afirma despre părintele Ilarion Felea, care a murit pe 18 septembrie 1961, la Aiud: ca preot părintele Ilarion Felea m-a depăşit. Şi n-a spus-o doar din smerenie. Alt preot care l-a cunoscut pe părintele Ilarion pe când era rector la Arad şi obiceiul era ca studenţii să meargă duminica, miercurea şi vinerea la Sf. Liturghie la Catedrală, iar în restul zilelor la capelă, mărturiseşte după anii 90: Părintele Ilarion Felea se manifesta deosebit de firesc la orice slujbă bisericească. În timpul vecerniei când se cădeşte în Biserică şi zicea Psalmul 50 sau alte rugăciuni, antrena absolut toată Biserica în rugăciune. Lumea simţea sinceritatea şi duhul rugăciunii care îl stăpânea. Când spovedea, ţinea ca omul să se mărturisească în picioare pentru că cele mai multe informaţii le transmitem prin ochi şi astfel îl poţi simţi pe om cât de sincer este. Părintele Ilarion mi-a fost duhovnic, de aceea ştiu că spovedea în picioare”.

NOTA – despre Parintele Craciun Oprea

Preot al lui Dumnezeu, duhovnic iscusit

O altă personalitate duhovnicească ce îi marchează viaţa parintelui Craciun  a fost Părintele Arsenie Boca, faţă de care avea o deosebită evlavie. Îl cunoaşte personal pe Părintele Arsenie, după ce absolvă Facultatea de Teologie. La îndemnul Părintelui Arsenie, se căsătoreşte cu o tânără, Anişoara, din satul Cinciş, ucenică apropiată a Părintelui Arsenie. Din decembrie 1973 s-a transferat la parohia Cinciş, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Visarion spre a continua ridicarea bisericii de aici. În 1984 s-a încheiat ridicarea bisericii din Cinciş odată cu pictarea şi sfinţirea ei. În anul 2011 încheie lucrările la muzeul destinat păstrării frescelor extrase din biserica-monument istoric din satul Cinciş Vechi aflat acum sub lac.

postare – Cristina David

 

Inceperea misiunii Parintelui Ilarion V Felea – ca pastor de suflete la Biserica din Valea-Brad – 6 august 1927

„Sub titlul „Instalarea de paroh” ziarul „Telegraful roman”, publica in numarul 59-60 din 19 august 1927 urmatoarele: „Ziua de 6 august a.c. a fost pentru comuna noastra Valea-Brad , din prot. Zarandului, adevarata zi de sarbatoare. Dupa ce parohia Valea-Brad ramasese vacanta 5 1/2 ani – bunul Dumnezeu a randuit asa, ca tocmai  in ziua Schimbarii la fata a Mantuitorului, sa se schimbe si aspectul parohiei vaduvite. img052(1) Dimineata la ora 7, enoriasii comunei, imbracati in haine de sarbatoare, se prezinta la casa noului paroh, Ilarion Felea, insotiti de cantaretii bisericii. Doi voinici flacai purtau drapele impodobite cu cununi de flori. Tanarul paroh Ilarion Felea ii intampina cu cuvintele „bine ati venit dragii mei”, la care credinciosii ii raspund intr-un glas : „Traiasca parintele nostru”. Pregatirile au fost pe masura evenimentului, avand loc cuvantari, rostindu-se rugaciuni speciale pentru sfintirea apei si pentru multumire si impacare pentru toti. S-a oficiat sfanta liturghie de catre parintele Ilarion Felea si un mare numar de multi preoti prezenti. step0002cvnm „Acesta ar fi fost in linii generale cadrul sarbatoresc in care s-a facut instalarea mea de paroh in comuna mea natala Valea-Brad. Va fi o zi neuitata pentru mine, dupa cum va fi neuitata si pentru enoriasii mei , care m-au dorit cu atata dragoste, m-au sustinut cu atata incredere, si m-au primit cu atata bucurie si entuziasm.” In continuare, insirand derularea evenimentului care a fost sarbatorit in acea zi, preotul Ilarion face portretul tatalui sau, fostul preot paroh in Valea-Brad : „Puterea lui de munca era sporita prin rugaciune multa si contact zilnic, intim si sincer cu Hristos si cu Evanghelia Sa. Cand venea acasa de la slujbe – mai presus de orice, lasa toatele la o parte si ingenunchea si se ruga si aici sta succesul lui, atat in parohia, care sub raport moral si religios ne-a lasat-o in o stare de-a dreptul infloritoare, cat si in familie, pe care si-a ingrijit-o cu atatea greutati si sacrificii, crescand noua copii, dandu-i pe toti la scoli inalte.. Eu ca actual si viitor preot ,am gasit in viata lui de truda si neodihna, icoana vie care sa ma inspire si sa ma calauzeasca in viata, de aceea se cade sa-i inchinam cu aceasta ocaziune macar un moment prin o clipa de cucernica tacere.”. sursa : Jurnalul personal al Parintelui Ilarion Felea postare : Cristina David

NOTA – In acei ani, parintele Ilarion Felea a slujit sfanta liturghie, dupa cerinte si necesitati si in bisericile comunelor Criscior si Zdrapti, care in acea perioada  nu aveau preot paroh.

Preotul ILARION FELEA – marturii

O IMAGINE IMPOSIBIL de  UITAT VREODATA atat cat TRAIESC
Imi este greu ca sa incep a scrie marturia personala despre „unchiu Ilarie” asa cum l-am „botezat” sora mea si cu mine la numai cativa ani de existenta. Era unchiul mamei dinspre mama ei, bunica noastra nascuta in Tara Motilor acolo unde a vazut lumina zilei  si cel care avea sa devina Preot Prof Dr Ilarion Felea . S-a nascut intr-o familie de moti in care tatal a fost preot. Motii au ceva aparte in structura lor , nu este doar impresia sau parerea mea. Vorbeste intreaga istorie.

Am fost nascuta in Bucuresti deci foarte departe de Arad , bunicii mei locuiau totusi la Timisoara…la o varsta frageda , in cateva randuri , am petrecut saptamani intregi in casa unchiului Ilarie si a „tusii Valeria” , in Arad . Casa lor nu era departe de Catedrala Crestin Ortodoxa din oras, aceea veche. Acolo slujea sf liturghie Parintele Ilarion Felea  si tinea predicile minunate la care se adunau studentimea si intelectualii orasului de nu incapeau in biserica , in paralel cu activitatea pe care o depunea din tot sufletul la Facultatea de Teologie din oras unde a fost numit decan in cele din urma .

 

 

Nu doresc sa repet nimic din cele ce s-au scris in legatura cu biografia si activitatea Preotului Ilarion Felea de-a lungul timpului in care a trait , aspecte ce pot fi aflate pe site-ul  https://preotulmartirilarionfelea.wordpress.com.

Dorinta mea este aceea de a aduce la viata portretul acestui om deosebit , daruit de Dumnezeu , care a ales a deveni preot , adica pastor de suflete omenesti din dragoste  mare pentru Domnul nostru Iisus Hristos , in care calitate sfanta si-a implinit pana in ultima clipa a vietii sale menirea ce i-a fost acordata .

Prin urmare …voi reda aici ceea ce s-a imprimat in memoria mea incepand de la 5 ani si pana la 7 ani cand unchiul nostru a fost intemnitat ultima oara ca su nu se mai intoarca vreodata viu printre noi. Sufletul lui insa a fost alaturi de noi toti cei dragi lui. L-am simtit mereu.

O imagine clara in mintea mea imi arata una din camerele casei din Arad. Era spre seara si unchiu Ilarie revenise acasa dupa o indelunga activitate acolo unde i-a fost necesara prezenta . Imi amintesc si acum lumina veiozei aprinse caci era timpul de mers la culcare pentru noi, copiii. Il si vad , ii simt prezenta calda alaturi , aud cuvintele linistitoare care aveau darul intotdeauna de a ne aduce un somn profund plin de pace. Ne invata cu drag cum sa ne rugam insa  ne spunea in fraze lesne de inteles pentru mintea noastra de copii , de ce este necesar si bine ca sa ne rugam , Cui adresam rugamintea si ce urmare va avea ruga noastra. De la dansul am primit primele lectii catehetice fara ca sa realizam ca ne invata ceva, totul aparea ca o realitate deosebit de frumoasa care ne inconjura cu dragoste si lumina multa . Cu vocea lui blanda in tonuri baritonale ne istorisea lucruri adevarate ceea ce aveam mult mai tarziu sa le regasec citind Sfintele Scripturi cu de la mine vointa.

Ceea ce doresc sa subliniez in spusele mele este ca unchiul nostru ( care in perioada aceea era mult atacat si lovit de cei invidiosi care facusera pactul cu vrajmasul) nu lasa absolut nimic sa tulbure sufletele noastre de copii , mintea noastra nestiutoare de multe rele , rolul lui era de a ne pune pe calea dreapta. El doar asta vedea si doar asta facea. A fost un om daruit de Dumnezeu cu o mare credinta si cu iubire pentru cei din jur , cu grija de a educa pe toti cei tineri (printre alte acuze aceasta a fost una principala : ca nu inceta a predica tineretului despre Hristos) in credinta noastra ortodoxa mostenita din strabuni, singurul mod de a duce la mantuire. In acest fel el a reusit sa ne modeleze sufletele si inimile intr-un mod cu adevarat binecuvantat incat nu am mai parasit calea Domnului artata de el  in viata noastra care abia incepea ,vreodata de atunci si pana astazi..  Acesta este adevarul. Rugaciuni multe, prezenta la sf liturghii in timpuri grele , mersul la manastiri cu parintii (alta mare binecuvantare) au facut parte din copilaria si tineretea mea si a surorii mele mereu.

Ceea ce imi vine foarte greu sa scriu acum, este legat de procesul sau ultim care a dus la intemnitarea sa pe timp de 20 de ani. Acestea se pot citi in articole diverse, pe blog-ul meu….insa eu port in suflet durerea acelei zile cand unchiu Ilarie a venit la Bucuresti unde locuiam ca sa vorbeasca cu noi, familia mea si sa ne vada, poate, pentru ultima oara. El a nadajduit mereu spre bine dar a respectat Voia Domnului. Nu s-a plans, nu a facut compromisuri, nu a cedat sub nici o forma.

Imi amintesc ziua in care a sosit , avea cate o carticica de rugaciuni pentru copii pentru sora mea si pentru mine, o am la mine si acum , la mii de mile distanta de tara, nu am lasat-o de langa mine nicidecum caci pentru mine era „sfanta’ , daruita de unchiu Ilarie, martirul si eroul familiei noastre. Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii ! Cred , stiu de fapt ca sufletul lui este cu Dumnezeu.

Cristia David (nascuta Niculiu)

Ilarion Felea – Amintirile celor ce l-au cunoscut sunt de neuitat

 

Ilarion Felea – „Amintirile lăsate celor ce l-au cunoscut, sunt de neuitat”

PDF Imprimare Email
Mărturisitori Pr. Ilarion Felea
Autor: Viorel Gheorghiță   
Părintele profesor Dr. Ilarion V. Felea, rector al Academiei Teologice din Arad, condamnat la 28 oct. 1949, de către Tribunalul Militar Timişoara, la 1 an î.c, pentru omisiune de denunţ, condamnat a doua oară, în 14 martie, 1959, de către Tribunalul Militar din Cluj, la 20 ani m.s., pentru activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, trece la cele veşnice în data de 18 septembrie, 1951. Se pare, în urma unei ocluzii intestinale şi a refuzului de acordare a unei minime asistenţe medicale. Crimă premeditată.

Nu i se putea trece cu vederea exemplaritatea. Amintirile lăsate celor ce l-au cunoscut, în timpul detenţiei, sunt de neuitat.

(Viorel Gheorghiță – Et ego. Sărata, Pitești, Gherla, Aiud)

 

„Prin apostolatul până la martiriu, adevăraţii creştini au biruit lumea răului şi au mărturisit pe Hristos. Din jertfa martirilor pentru credinţă s-au născut cele mai frumoase exemple de urmat.”

 

„Pe sfinti ii face Dumnezeu si poporul”

„Trebuie să vă spun mai întâi că nu Biserica îi face pe sfinţi. Nu noi, Sinodul Bisericii, îi facem pe sfinţi. Ci pe sfinţi îi face Dumnezeu şi poporul. Dumnezeu – pentru că le recunoaşte sfinţenia lor şi poporul – pentru că păstrează în memoria sa faptele lor. (…) Dar va veni şi vremea sutelor şi miilor de preoţi şi credincioşi care au fost închişi şi bătuţi pentru credinţa lor creştinească în închisorile comuniste…”

PS. Sebastian Paşcanu,
Episcopul Slatinei şi Romanaţilor

7. „19 martie” 2010 – minunea se repetă…

Vineri, 19 martie 2010, începând de la ora 18.30, la Teatrul Luceafărul din Iaşi a avut loc conferinţa cu tema: „Despre învăţăturile şi minunile noilor mărturisitori”, susţinută de părintele Hrisostom Manolescu şi scriitorul Danion Vasile. Totodată a fost lansată cartea Biserica şi duşmanii ei, volum care reuneşte o parte dintre articolele apologetice ale lui Danion Vasile.

În prima parte a conferinţei s-a vorbit despre jertfelnicia noilor mărturisitori români şi canonizarea lor, canonizare care întârzie în mod nejustificat, deşi pentru canonizarea unui mucenic nu este nevoie nici de minuni şi nici de sfinte moaşte, ci de îndeplinirea unui singur criteriu: dreapta credinţă în Hristos. Este greu să se înţeleagă de ce Valeriu Gafencu, supranumit „sfântul închisorilor”, cel care a murit pentru a salva viaţa unui pastor evreu, nu s‑a învrednicit de atenţia forurilor competente ale Bisericii. (…)

La sfârşitul conferinţei, în timp ce credincioşii se închinau la icoana celor trei noi mărturisitori (părintele Ilarion Felea, părintele stareţ Daniil de la Rarău şi Valeriu Gafencu) şi la sfintele moaşte ale unor mărturisitori necunoscuţi de la Aiud, s-a repetat minunea care avusese loc şi cu un an înainte, în aceeaşi sală, în aceeaşi zi – 19 martie (ziua trecerii la Domnul a lui Virgil Maxim, unul dintre cei mai cunoscuţi mărturisitori din temniţele comuniste). La un moment dat, în văzul tuturor celor prezenţi, din sfintele moaşte a început să izvorască bună-mireasmă. Încă din timpul conferinţei unii creştini au simţit această mireasmă, dar atunci nu s-au făcut publice astfel de mărturii, pentru a nu da loc interpretărilor nepotrivite.

Apoi, atunci când din raclă a început să izvorască mir, întreaga sală s-a umplut de bună-mireasmă. Ca şi anul trecut, drept mulţumire pentru această sfântă binecuvântare, la rugămintea credincioşilor, părintele Hrisostom a citit Acatistul Noului Mărturisitor Valeriu Gafencu, din volumul Din temniţe spre Sinaxare.

După conferinţă unii au considerat potrivit să întărească cele petrecute prin alcătuirea unei liste cu semnături şi date de contact. Văzând minunea, mulţi dintre cei prezenţi au făcut fotografii. Postul local Iaşi TV Life a realizat un material despre cele întâmplate.

Ulterior, pe diferite site-uri ortodoxe, au apărut mărturiile impresionante ale unora dintre cei prezenţi.

Ar fi bine ca cei responsabili cu cercetarea dosarelor de canonizare a celor din închisori să înţeleagă că Dumnezeu binecuvântează această lucrare, mult-aşteptată de poporul credincios.

Alexandra Corbu – fragment din cartea „Marturisitorii”

Sub forma de concluzie si ca prezicere totodata am gasit potrivit sa anexez urmatorul text extras din aceeasi carte „Marturisitorii”

Acum, când Sfântul Ioan Maximovici este cinstit ca sfânt în întreaga lume, şi moaştele sale întregi şi binemirositoare sunt făcătoare de minuni, este greu să ne imaginăm câtă luptă a dus părintele Serafim Rose pentru canonizarea povăţuitorului său, Sfântul Ioan. E bine însă ca toţi cei care îşi doresc să sprijine într-un fel sau altul canonizarea unui sfânt să se aştepte la ispite. Nu există cunună fără luptă, fără nevoinţă, fără jertfă…

Au fost mulţi care s-au opus canonizării Sfântului Ioan Maximovici. Tot aşa, astăzi există anumiţi urmaşi ideologici ai torţionarilor din secolul XX, care se opun canonizărilor noilor mucenici. Dar, mai devreme sau mai târziu, uneltirile lor se vor spulbera. Să luăm aminte la cuvântul profetic al părintelui Gheorghe Calciu Dumi­treasa: „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apăraţi. Şi morţi vom birui!”[204]

Viata Parintelui Ilarion Felea de Parintele Tudor Demian – un capitol din cartea ” DIN TEMNITE spre SINAXARE”

Viaţa părintelui Ilarion Felea Mărturisitorul

Părintele Tudor Demian

Nota editorului: Părintele Ilarion Felea este destul de puţin cunoscut în vremea noastră. El a fost un propovăduitor al Evangheliei foarte apreciat, atât de popor cât şi de intelectualitate, la jumătatea secolului trecut. Profesor la Academia Teologică din Arad, părintele a scris multe lucrări teologice, cea mai importantă fiind Spre Tabor, lucrare pe care părintele Justin Pârvu o consideră „cea mai bună operă a Ortodoxiei româneşti de până acum. Părintele Ilarion Felea este un adevărat geniu liturgic al teologiei ortodoxe, al Bisericii Ortodoxe. (…) Opera Spre Tabor este a doua, după acest tezaur al Ortodoxiei care se cheamă Filocalia, fiind o desăvârşită tâlcuire a Filocaliei” [265]. Despre înalta sa trăire duhovnicească, părintele Stăniloae a mărturisit: „Părintele Ilarion Felea m-a depăşit”[266].

Chiar dacă textul care urmează nu reuşeşte să ofere o imagine completă a personalităţii părintelui Ilarion, îl oferim cititorilor, nădăjduind ca, în viitorul apropiat, când jurnalul părintelui Ilarion va vedea lumina tiparului să putem înţelege mai multe despre acest smerit mărturisitor al lui Hristos, mort în temniţele Aiudului, care acum se bucură cu toţi sfinţii mucenici în Împărăţia Cerurilor.

Preotul profesor Ilarion Virgil Felea, autorul acestui valoros volum, s-a născut la 21 martie 1903 în comuna Valea Bradului, judeţul Hunedoara, unde tatăl său era preot. A urmat şcoala primară în comuna natală (1910-1914), iar cursurile liceale la Liceul „Avram Iancu” din Brad (1914-1920) şi la Liceul „Moise Nicoară” din Arad (1920-1922), unde şi-a luat bacalaureatul.

Între anii 1922-1926, a studiat teologia la Academia „Andreiană” din Sibiu, unde şi-a luat diploma de capacitate preoţească, la 22 iunie 1926. În anul şcolar 1926-1927 a funcţionat ca profesor suplinitor la Liceul „Avram Iancu” din Brad.

La 29 iulie 1927, a fost hirotonit preot în cadrul Arhiepiscopiei Sibiului, de la 6 august, acelaşi an, slujind ca preot paroh la Valea Bradului până la 30 august 1930, când a trecut în Eparhia Aradului, obţinând prin concurs parohia Arad-Şega.

Între anii 1927-1929, a urmat şi absolvit cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din Cluj.

În parohia Arad-Şega, desprinsă de curând din parohia Arad -Centru, tânărul şi entuziastul preot a moştenit o biserică nouă, ridicată în roşu, o modestă casă parohială, o „Casă culturală”, fostă şcoală confesională, ce se cereau renovate şi extinse, şi o populaţie alcătuită în majoritate din români ortodocşi, cei mai mulţi fiind meseriaşi şi muncitori la fabricile „Astra” şi UTA, din apropiere.

Cu dârzenia sa de mare luptător şi jertfitor pentru Biserică şi Neam, cu zelul său misionar, slujitor evlavios la altar şi păstor de vocaţie, „care îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11), „fără de prihană…, veghetor înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii…, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, binechivernisind casa lui…” (I Timotei 3, 2-4), îmbinând fericit altarul şi amvonul bisericii cu catedra şcolii şi cu activitatea intensă de la Casa culturală, izbuteşte să câştige, în scurtă vreme, inimile şi interesul credincioşilor.

În decursul celor nouă ani de slujire şi păstorire în această parohie, n-a renunţat nici la strădaniile sale de cunoaştere şi adâncire teologică, nici la harul scrisului, în care a debutat încă din anul 1924, la Revista Teologică din Sibiu, pe când era student.

La 20 decembrie 1932, şi-a luat licenţa la Facultatea de Teologie din Bucureşti, cu subiectul „Mântuirea după concepţia ortodoxă, catolică, protestantă şi sectantă”, iar la 30 octombrie 1939, doctoratul în Teologie cu valoroasa teză „Pocăinţa, studiu de documentare teologică şi psihologică”, publicată în „Seria Teologică”. Tot în acest timp, a colaborat la următoarele reviste şi ziare: Revista Teologică şi Telegraful Român din Sibiu, Biserica şi Şcoala, Apărarea Naţională, Aradul, Graniţa, din Arad, Renaşterea din Cluj, Viaţa ilustrată din Sibiu-Cluj, Zărandul din Brad, Lumina satelor, Oastea Domnului, din Sibiu, şi a scos de sub tipar studii teologice şi lucrări de popularizare: „Convertirea creştină”, tipărită în Seria Teologică Sibiu 1935; „Critica ereziei baptiste”, tot în Seria Teologică, Sibiu 1937; „Dumnezeu şi sufletul în poezia română contemporană”, în colecţia „Cărţile vieţii” din Cluj, 1937; „Beţia din punct de vedere religios, ştiinţific şi social”, în Biblioteca creştinului ortodox Arad, 1931; „Icoane alese din viaţa Ortodoxiei”, tot în Biblioteca creştinului ortodox Arad, 1935 şi „Drumul crucii” (în colaborare), Arad, 1937.

În anul universitar 1937-38, a funcţionat ca profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, iar de la 1 ianuarie 1939, a fost numit preot la parohia Arad-Centru, unde a funcţionat până la 30 septembrie 1942, fiind reintegrat la aceeaşi parohie la data de 1iulie 1952, activând până la 25 septembrie 1958, când a fost ridicat de Securitate.

La 1 octombrie 1938, a fost numit profesor la Catedra de dogmatică şi apologetică de la Academia Teologică din Arad, unde a funcţionat până în 1948, deţinând un anumit timp şi funcţia de Rector. A predat cu competenţă şi aleasă dăruire, studenţilor din anul III şi IV, Teologia dogmatică, Teologia morală, Ascetica şi mistica şi Omiletica practică. La 1 iunie 1939, i s-a încredinţat şi redactarea revistei „Biserica şi Şcoala”, căreia i-a purtat de grijă până în anul 1945, şi mai apoi, la 1 august 1943 până în 1945, „Calea mântuirii”, foaie religioasă pentru popor. În paginile lor publică o seamă de articole de teologie şi viaţă bisericească, informaţii şi recenzii despre cărţi şi reviste.

Perioada în care a slujit ca preot la parohia Arad-Centru şi totodată redactor la revistele „Biserica şi Şcoala” şi „Calea mântuirii”, de asemenea, ca profesor la Aca­de­mia Teologică din Arad, poate fi considerată cea mai pro­di­gioasă din activitatea preotului profesor Ilarion V. Felea.

A continuat colaborarea la „Revista Teologică” din Sibiu până în anul 1943, a mai colaborat la revista „Duh şi Adevăr”, la reviste oficiale ale Mitropoliei Banatului şi la alte reviste şi ziare din Arad, a rostit şi publicat o seamă de conferinţe religioase şi de cultură.

Totdeauna bine documentat, aducea precizări, sensibiliza inimi şi minţi îndoielnice sau rezervate, îndreptându-le şi aducându-le în albia Bisericii, statornicind la cunoaştere şi mărturisire a lui Hristos. Prin predicile şi meditaţiile sale rostite de la amvonul Catedralei şi în alte biserici, totdeauna bine pregătite şi de actualitate, a atras spre rugăciune şi Biserică un număr însemnat de intelectuali, care veneau să-l asculte şi cu care întreţinea legături spirituale cât mai apropiate. Îndrăzneţ şi pătrunzător, cuvântul preotului Ilarion V. Felea, rostit cu glas de tunet şi cu duh de profet, dezbărat de orice dulcegărie şi repeţire, în care se simţea obişnuinţa dascălului de a vorbi, aducea lumina şi determina transformări lăuntrice.

Au văzut lumina tiparului în acest timp: „Teologie şi preoţie”, în Anuarul Academiei Teologice din Arad pe anul 1938/1939; „Paisie şi paisianismul”, în colecţia „Cărţile Vieţii”, – Cluj 1940; „Catehism creştin ortodox”, Arad, 1955, tipărit în patru ediţii; „Sfintele Taine”, în Biblioteca „Veniţi la Hristos”, Sibiu, 1946; „Mântuirea”, în Biblioteca „Calea Mântuirii”, Arad, 1947. A redactat Calendarul eparhial (Îndrumătorul tipiconal) pe anii 1948, 1952, 1956 şi a tipărit un „Antologhion” pentru preoţi, cântăreţi şi pentru folosul acestora şi al altor credincioşi, ca îndreptar de cântare bisericească.

Culmea cea mai înaltă a acestor tipărituri o atinge însă preotul profesor Ilarion V. Felea prin ciclul de cărţi de predici, conferinţe şi meditaţii religioase, în care a încercat şi a izbutit a defini esenţa, doctrina şi apologia creştinismului, răspunzând, în acelaşi timp, unei întrebări potrivite oricărui volum, ce va apărea la vremea lui şi cu voia cea sfântă a lui Dumnezeu: „Ce este creştinismul?”, din care au văzut lumina tiparului: „Duhul Adevărului”, de conţinut dogmatic, apărută cu binecuvântarea Episcopului Andrei Magieru în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, editată la Arad în 1942, ediţia a II-a tot la Arad, în 1943, premiată de Academia Română, amândouă ediţiile bucurându-se de o largă răspândire în rândul preoţimii şi al credincioşilor, material folosit ca îndreptar în predicile de pe amvoanele bisericilor şi nu o dată, în lipsa unui preot la altar, citite de cântăreţul stranei la slujba Utreniei, drept hrană sporitoare în credinţă, în viaţa creştină, alături de sau în locul tradiţionalei Cazanii.

Tot cu binecuvântarea P.S. Părinte Episcop Andrei al Aradului şi a Veneratului Consiliu Eparhial, a văzut lumina tiparului Religia Iubirii, de cuprins apologetic, apărută la aceeaşi editură, la Arad, în 1946.

În viaţa preotului Ilarion V. Felea, ca şi în a noastră, a tuturor, au intervenit apoi anii Joii Pătimirilor, datorate dictaturii materialist-ateiste, în decursul cărora a fost pusă la grea încercare viaţa şi existenţa sa ca om. La data de 3 martie 1945, a fost ridicat împreună cu o seamă de oameni de cultură şi de trăire religioasă şi deţinut în lagărul de la Caracal, până în iulie 1945. În dimineaţa Bobotezei, 6 ianuarie 1949, după ce a terminat cu sfinţirea caselor, a fost ridicat şi dus într-o pivniţă insalubră şi înghesuită, anchetat, deţinut o vreme singur într-o celulă de la capătul etajului II, rezervată pe seama aşa-numiţilor deţinuţi politici.

A fost transferat apoi la Penitenciarul din Timişoara, iar la 28 octombrie 1949, a fost judecat şi condamnat la un an închisoare corecţională pentru „omisiunea denunţării”, trecând şi prin celulele vechi ale Aiudului, de unde a fost eliberat la data de 5 ianuarie 1950. După eliberare, a lucrat la Biblioteca Sfintei Episcopii, apoi, la data de 1 iulie 1952, a fost reintegrat ca preot la parohia Arad-Centru (Catedrală) din Arad, unde activează până la data arestării.

La data de 25 septembrie 1958, a fost ridicat şi dus la Ministerul de Interne (Uranus) din Bucureşti, şi supus unei foarte severe şi nedrepte anchete, transportat la Cluj, judecat în secret şi, pe baza unor mărturii nejustificate, împreună cu alţi şase preoţi din Arad, condamnat, la data de 14 martie 1959, de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică şi 8 ani degradare civică, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinei sociale” şi 20 de ani de temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”.

Detenţia a făcut-o la Penitenciarul din Gherla, apoi la cel din Aiud, unde a încetat din viaţă la 18 septembrie 1961.

Înmormântat fără cruce şi fără a i se cunoaşte locul unde odihnesc rămăşiţele pământeşti, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică şi Neam, aşa cum odinioară au făcut-o strămoşii săi, moţii, de unde a provenit.

A izbutit să lase în urma sa o seamă de cărţi şi studii de mare valoare teologică şi culturală, pe care le-a tipărit când era în viaţă, precum şi o serie de studii, meditaţii, predici şi conferinţe de o înaltă spiritualitate creştină, cuprinse în şase volume în manuscris, salvate cu voia lui Dumnezeu de la distrugere şi păstrate cu mare devoţiune şi cu ferma convingere că şi acestea vor ajunge să vadă lumina tiparului, spre slava lui Dumnezeu şi vrednica cinstire a celui ce le-a scris tocmai în vremea când i se pregăteau lanţurile care l-au pogorât prea devreme într-o groapă comună, unde trupul său chinuit îşi doarme somnul de veci în aşteptarea Învierii.

preluat di cartea DIN TEMNIŢE SPRE SINAXARE ,Carte tipărită cu binecuvântarea Prea Sfinţitului Părinte Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului

Editura Egumeniţa, Galaţi, 2008