In post suntem chemati sa intetim lupta impotriva patimilor pentru curatirea sufletului

In fragmentul redat mai jos din scrierea „Spre Tabor”, lucrare de capatai a parintelui Ilarion V Felea, sunt mentionate si posturile de peste an randuite de Biserica, anume avand ca scop luminarea si infrumusetarea sufletului prin incercarea omului de a se elibera de patimi si de a se apropia cat mai mult posibil de desavarsire. Noi stim ca desavarsirea se gaseste doar la Dumnezeu. Dar iarasi stim ca Dumnezeu ne iubeste, ne cheama si vrea sa ajungem langa El. Pentru aceasta ne arata, ne invata si ne ajuta sa ne ridicam atunci cand cadem si de cate ori cadem din cauza slabiciunilor noastre.

„Pentru luminarea, imbunatatirea si desavarsirea sufletului meu si al tau, crestine, exista religia si altarele; pentru infrumusetarea si desavarsirea sufletelor S-a intrupat si S-a rastignit Fiul Lui Dumnezeu, s-a vestit Evanghelia, s-a intemeiat Biserica, s-au randuit sfintele Taine si toate rugaciunile, posturile, faptele bune si slujbele religioase. Pentru curatirea si desavarsirea sufletelor noastre se roaga arhiereii Bisericii, cu privirea, cu inima, cu bratele si cu luminile inaltate spre cer, zicand:”Doamne, doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta pe care a sadit-o dreapta Ta si o desavarseste pe ea” (Ps. 9:15-16). Pentru sfintirea si desavarsirea sufletelor ne facem rugaciunile seara si dimineata, cercetam sfanta Biserica, citim cartile sfinte, punem frau patimilor si ne ostenim sa urcam muntii greutatilor de pe culmile carora privirile noastre se odihnesc in zare si inimile in pacea lui Dumnezeu...La munti, suflete, sa ne ridicam, spre cer, spre Dumnezeu.” (Pr Ilarion V Felea -Spre Tabor, vol I, Pregatirea, Ed. Crigarux, pp.128-129)

Cristina David

Lupta cu patimile pacatului si cu pacatul patimilor

„E adevarat ca stingerea totala a patimilor se incheie numai odata cu moartea. De aceea si lupta pentru mantuire si desavarsire tine pana la moarte. Dar sta in voia omului sa se lase invaluit si dus de valul patimilor, sau sa se impotriveasca si sa lupte; „sta in puterea noastra sa vietuim placand lui Dumnezeu, dupa Sf Antonie cel Mare; si nimeni nu ne va putea sili vreodata sa facem vreun rau daca nu vrem” (Sf Antonie cel Mare , Filocalia1,p. 16). Tot aclo spune acelasi sfant, in continuare: „Daca vrei, esti rob patimilor; si iarasi daca vrei, esti liber sa nu te pleci patimilor, fiindca, Dumnezeu te-a facut cu voie libera. Iar cel ce biruie patimile trupului se incununeaza cu nemurirea. Caci de n-ar fi patimile, n-ar fi nici virtutile, nici cununile daruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni”

Poezie de Adriana Stan – sursa: internet

Iona proorocul „fu cuprins de mare suparare si se aprinse de manie.(….) Atunci Domnul i-a zis; „Bine faci ca te manii? (Iona 4:1-4). Intrebarea aceasta se pune tuturor patimasilor: ,,Bine faci ca te manii?…Bine faci ca injuri?…Bine faci ca minti?…Bine faci cand esti nedrept, desfranat, lacom, betiv, hot, ucigas?…Bine faci cand pacatuiesti?…Desigur ca Nu!..

Atunci,…unde e mintea si vointa ta crestine? Unde sunt puterile tale de om, in stare sa faca atatea lucruri bune si frumoase, care incanta, uimesc si strabat veacurile, daca te lasi stapanit de vraja si betia patimilor?…<< Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele>>(Romani 12:21)…Fii tare si implineste-ti <<dorul nepatimas>>(Sf Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, p.311). Rupe cu patimile !…Iesi din panza lor ucigatoare, din robia lor nimicitoare!…Cine biruieste patimile, raneste dracii. Cine-si infrange si spala pacatele, isi mantuieste si fericeste sufletul. Cine rupe legaturile patimilor si ale pacatelor, se elibereaza din robia intunericului, se imbraca in haine noi si se indreapta spre zarile de lumina si de frumusete negraita si nespusa ale imparatiei lui Dumnezeu.

Daca totusi mai treci prin momente de slabiciune si cazi, ridica-te si te indreapta, caci spune Sf Isaac Sirul; ,,Sa nu ne suparam cand cadem in pacat, atunci sa ne mahnim….caci si celor desavarsiti li se intampla sa alunece in pacat, dar daca raman in el, atunci sufletul lor moare de tot….”(Sf Isaac Sirul, Cuvantul 60, p. 221)

Daca ai cazut, ridica-te, crestine, fara sovaire; striga si te roaga impreuna cu antifonul(glas4): ,,Din tineretile mele, multe patimi se lupta cu mine; ci Insusti ma sprijineste si ma mantuieste, Mantuitorul meu”.

Pr Ilarion V Felea – Spre Tabor vol I, Pregatirea, pp. 375-377

Cristina David