In post suntem chemati sa intetim lupta impotriva patimilor pentru curatirea sufletului

In fragmentul redat mai jos din scrierea „Spre Tabor”, lucrare de capatai a parintelui Ilarion V Felea, sunt mentionate si posturile de peste an randuite de Biserica, anume avand ca scop luminarea si infrumusetarea sufletului prin incercarea omului de a se elibera de patimi si de a se apropia cat mai mult posibil de desavarsire. Noi stim ca desavarsirea se gaseste doar la Dumnezeu. Dar iarasi stim ca Dumnezeu ne iubeste, ne cheama si vrea sa ajungem langa El. Pentru aceasta ne arata, ne invata si ne ajuta sa ne ridicam atunci cand cadem si de cate ori cadem din cauza slabiciunilor noastre.

„Pentru luminarea, imbunatatirea si desavarsirea sufletului meu si al tau, crestine, exista religia si altarele; pentru infrumusetarea si desavarsirea sufletelor S-a intrupat si S-a rastignit Fiul Lui Dumnezeu, s-a vestit Evanghelia, s-a intemeiat Biserica, s-au randuit sfintele Taine si toate rugaciunile, posturile, faptele bune si slujbele religioase. Pentru curatirea si desavarsirea sufletelor noastre se roaga arhiereii Bisericii, cu privirea, cu inima, cu bratele si cu luminile inaltate spre cer, zicand:”Doamne, doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta pe care a sadit-o dreapta Ta si o desavarseste pe ea” (Ps. 9:15-16). Pentru sfintirea si desavarsirea sufletelor ne facem rugaciunile seara si dimineata, cercetam sfanta Biserica, citim cartile sfinte, punem frau patimilor si ne ostenim sa urcam muntii greutatilor de pe culmile carora privirile noastre se odihnesc in zare si inimile in pacea lui Dumnezeu...La munti, suflete, sa ne ridicam, spre cer, spre Dumnezeu.” (Pr Ilarion V Felea -Spre Tabor, vol I, Pregatirea, Ed. Crigarux, pp.128-129)

Cristina David

Luminarea prin rugaciune (1)

„Cea mai veche scoala a omenirii e…rugaciunea. Cand inca nu erau dascali si abecedare, oamenii isi munceau mintea si isi mangaiau inima prin rugaciuni: invatau rugaciuni,cantau rugaciuni- se bucurau si se luminau prin rugaciuni. Scoala rugaciunii mai intai a imblanzit firea, a desteptat mintea si a intarit virtutea omului”.

Astfel isi incepe parintele Ilarion capitolul XII si ultimul al volumului III din lucrarea sa „Spre Tabor” (Luminarea). Acest capitol este evident dedicat importanteisi rolului  rugaciunii in viata crestinului.

„De cand exista omul, religia si mai ales Biserica, rugaciunea implineste un  foarte insemnat rol curatitor si sfintitor, luminator si indreptator.”

Parintele ne spune ca, „dupa cuprinsul lor, Biserica ne invata trei feluri de rugaciuni, intemeiate pe cele trei virtuti religioase ale  Evangheliei: rugaciuni de lauda intemeiate pe credinta; rugaciuni de cerere, intemeiate pe nadejde si rugaciuni de multumire intemeiate pe iubire – toate avand un rost si un folos luminator si mantuitor.”

Prin rugaciunea facuta din inima, cu atentie desavarsita, primim lumina si liniste în suflet, in minte şi in privire; primim putere, caldura, bucurie si viata duhovniceasca.
„Rugaciunea smereste inima in fata lui Dumnezeu, fereste de pacat, ajuta
sa ne innoim viata si sa crestem in virtuti si fapte bune. Rugaciunea alunga demonii
gandurilor rele, atrage mila si iertarea lui Dumnezeu, aprinde focul harului, incalzeste iubirea, intareste sufletul si ne ridica pe aripile evlaviei pana la cer.”
Parintele Ilarion V Felea – Spre Tabor vol III , Iluminarea, pp. 467,471
Cristina David