In lucrarea „Religia Iubirii” scrisa de parintele Ilarion Felea citim in capitolul intitulat Trairea religioasa ca sunt mai multe moduri de a trai religia, care variaza de la om la om, dupa constructia psihofizica a individului, dupa forta traditiei si particularitatile mediului familial, social si fizic in care traieste. Sunt multe tipuri religioase din care pomenesc aici cateva:
tipul gnostic (in trairea religioasa precumpaneste ratiunea)mistic si moralist
tipul mistic (in trairea religioasaprecumpaneste sentimentul
tipul moralist (cand precumpaneste vointa)
Mai sunt si altele : asceti, misionari, vizionari, etc.

Concluzia la care ne aduce parintele in privinta acestor tipuri religioase este una deosebit de frumoasa si inaltatoare: „deasupra tuturor acestor tipuri, exista unul in care se intalnesc si se contopesc, intr-o personalitate exemplara, toate caracterele bune, adevarate si frumoase, un tip in care tipul gnostic devine una cu tipul mistic, moralist, optimist si spiritualist, si anume tipul religios desavarsit, sfantul. La sfinti trairea religioasa e maxima.” Intrunirea tuturor caractere bunesi frumoase, le aduce bucuria desavarsita, acea bucurie care ii face sa renunte de dragul acestei maxime trairi religioase la bunurile lumii laice si sa indure fara preget nevoi, chinuri, suferinta pana la martiriu. Bucuria aceasta data de trairea religioasa la un nivel maxim este cea mai pretioasa rasplata pe care credinciosul o dobandeste in dar de la Dumnezeu.
„…este cea mai puternica forta care leaga sufletul de religie, si prin religie, de Dumnezeu….
Preot Ilarion V. Felea – „Religia iubirii” – editia a 2-a- revizuita, Alba Iulia, Reintregirea pp 68-70
Cristina David