Părintele Dumitru Stăniloae şi Sfântul Iustin Popovici, omagiaţi în cadrul unui simpozion internaţional la la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscopul Aradului, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” a Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad, s-au desfăşurat, în zilele 29 şi 30 octombrie 2013, lucrările unui nou simpozion internaţional, intitulat „Părinţii Dumitru Stăniloae şi Iustin Popovici – Contribuţia lor la reînnoirea Teologiei Ortodoxe”, organizat în parteneriat cu Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii de Est din Sarajevo (Bosnia-Herzegovina). Acest eveniment se înscrie în cadrul anului omagial dedicat aniversării Părintelui Dumitru Stăniloae, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Simpozionul a debutat cu slujba de Te-Deum săvârşită în capela Facultăţii de Teologie arădene, după care, a urmat desfășurarea lucrărilor acestui eveniment în Aula Magna „Ilarion V. Felea” a Facultăţii.

La începutul manifestării științifice, Pr. Prof. Dr. Ioan Tulcan, decanul Facultății, a adresat un cuvânt de bun-venit oaspeţilor din ţară şi străinătate.

Preacucernicia Sa a evidențiat motivația organizării acestui eveniment academic, subliniind astfel: „Ne-am întâlnit cu toții la Arad, pentru a surprinde frânturi din bogăţia de gândire şi de creație teologică a părinţilor Iustin Popovici (1894-1979) şi Dumitru Stăniloae (1903-1993) și a valorifica critic și creator moștenirea lor teologică”. Totodată, părintele decan a subliniat importanţa parteneriatului dintre Facultăţile de Teologie Ortodoxă din Arad şi Sarajevo, care a făcut posibilă organizarea în orașul nostru a acestei manifestări științifice, cât şi alegerea anului 2013, ca an omagial dedicat părintelui Dumitru Stăniloae în Patriarhia Română, cu prilejul împlinirii a 120 de ani de la nașterea sa și a 20 de ani de la trecerea sa la cele veșnice.

În continuare, părintele Tulcan a arătat rațiunea pentru care cei doi teologi au fost puși împreună, spre omagiere academică, prezentând în şapte puncte legătura dintre cei doi „corifei” ai teologiei răsăritene a secolului XX. „În primul rând, a evidențiat decanul Facultății, amândoi au trăit aproximativ în aceeaşi perioadă de timp, cu o diferență de 9 ani între ei, purtând amândoi în conştiinţa lor particularitățile veacului în care au trăit, fapt care se reflectă şi în operele şi atitudinile lor; în al doilea rând, amândoi au pecetluit mărturia lor teologică și misiunea lor bisericească cu pecetea martirajului, suferind amândoi umilințe, persecuții, închisoare, marginalizare; în al treilea rând, amândoi s-au silit să împlinească testamentul primului Congres al Facultăţilor de teologie de la Atena, din anul 1936, care invita teologii ortodocși, să se întoarcă la izvoare, adică la gândirea, etosul și spiritualitatea Sfinților Părinți ai Bisericii (aceștia au unit dogma cu Liturghia, cu spiritualitatea, precum şi cu filantropia); în al patrulea rând, cei doi teologi au fost fascinaţi de Persoana divino-umană a Mântuitorului, punând în centrul teologiei și creației lor teologice pe Iisus Hristos, Dumnezeu – Omul, singura Persoană care putea să vindece omenirea de tarele veacului al XX-lea, elaborând în acest sens, operele lor celebre: părintele Stăniloae – „Iisus Hristos sau restaurarea omului”, Sibiu 1943, iar Sf. Iustin Popovici – Omul şi Dumnezeul-Om, publicată în românește în anul 1998; în al cincilea rând, trebuie să subliniem, că amândoi au gândit o teologie vie, inspirată din viaţa Bisericii şi nu una sterilă sau „de cabinet”; în al șaselea rând, cei doi teologi, l-au înțeles pe om, ca și „chip” al lui Dumnezeu, creat „după chipul Chipului” și în legătură cu acesta, adică după chipul Cuvântului, fără de care legătură, omul nici nu poate fi înțeles până la capăt; în fine, acești teologi amintiți, au prezentat teologia ortodoxă într-o deschidere generoasă spre lume, întrucât aceasta este structurată de rațiunile divine, de lucrările dumnezeiești, prezente în lume. Astfel, Logosul nu este numai în centrul Bisericii și al umanității, ci și în inima cosmosului sau a creației, în general.”

http://www.teologiearad.ro/index.php/ro/manifestari-stiintifice/simpozioane

NOTA – Semnalez o eroare strecurata in articol . Pentru rectificare  precizez ca , in anul 2013 s-au implinit 110 ani de la nasterea marelui nostru teolog Parintele Dumitru Staniloae, care s-a nascut in 29 noiembrie 1903.

articol postat de Cristina David

Taborul Rugaciunii

Preotul Ilarion Felea, teologul marturisitor

Absolvent al Academiei Teologice din Sibiu si al Facultatii de Teologie a Universitatii Bucuresti, unde isi sustine doctoratul cu teza: “Pocainta. Studiu de documentare teologica si psihologica”, profesor si rector al Academiei Teologice din Arad, misionar neintrecut prin cuvantul rostit de la amvon, Parintele Ilarion Felea este un alt mare necunoscut marturisitor al Bisericii noastre, pe care a slujit-o cu ravna prin cuvant si mai apoi cu insasi viata sa, fiind unul din cei care si-au lasat trupul de mucenic in “antimisul neamului romanesc”, Aiudul.

Vina pentru care Parintele Felea a fost condamnat la 20 de ani de temnita rea o aflam de la parintele Tudor Demian, care ne relateaza principala acuza adusa in proces:  “Ai stiut ca in 1948 Biserica a fost desprinsa de Stat, si totusi ai continuat sa faci religie cu tineretul in biserica”…

In inchisoare Parintele Felea a fost, alaturi de parintele Dumitru Staniloae , o flacara arzanda a rugaciunii, hranind pe multi patimitori cu cuvantul lui Dumnezeu cel datator de viata, slujind ori de cate ori se putea Sfanta Liturghie pentru cei aflati in intuneric si in umbra mortii.

Parintele Ioan Sabau  ne-a lasat marturia plina de smerenie a Parintelui Staniloae care, cucerindu-se de evlavia si trairea Parintelui Felea, i-a spus: “Parintele Ilarion Felea m-a depasit”.

Si Insusi Domnul l-a iubit si l-a chemat la El, imbracat in slava si mantie de micenic, caci pe 18 septembrie 1961, in urma chinurilor indurate, Parintele Ilarion a urcat din Biserica luptatoare din Aiud in cea triumfatoare din ceruri. A lasat ca mostenire spirituala o adanca opera teoogica, care, in mare parte s-a publicat in ultimii ani in volumele “Spre Tabor”.

Autor – administratorul site-ului „Fericiti cei Prigoniti”

“Lacrimile spun in graiul lor tainic cat de mult iubim virtutea si cat de mult uram pacatul. Pamantul isi are izvoarele, omul lacrimile. Pentru pamant, izvoarele sunt puteri de viata si de rodire; pentru om lacrimile sunt izvoare de inviorare si inviere duhovniceasca, de ispasire si sfintire, de mangaiere si fericire cereasca.

Pacatul ne desparte de Dumnezeu si ne spurca; rugaciunea ne spala, ne sfinteste, ne deschide din nou calea spre lumina si iubirea lui Dumnezeu. Cine inainteaza in rugaciune, se apropie de Dumnezeu. In rugaciune ne apropiem de Dumnezeu si Dumnezeu de noi. Rugaciunea e scara spre cer si cheia minunata prin care se deschide raiul. Omul care sta mult timp in mijlocul florilor, se parfumeaza de mirosul lor. Asa si omul care petrece mult timp in rugaciune, isi parfumeaza sufletul cu insusirile vietii divine.

Rugaciunea umple inima de frumusete si de iubire, de pace si de bucurie, de sfintenie si de toate virtutile dumnezeiesti. De aceea, pe buna dreptate, a fost numita sarbatoarea bucuriei. Cine traieste o viata de rugaciune neincetata, de trezvie si de smerenie, poate praznui in fiecare zi si in fiecare ceas, in inima, in chip tainic, o sarbatoare de bucurie”.

(Pr. Ilarion Felea, Spre Tabor)

publicat in Razboi intru cuvant – 10 iunie 2010

NOTA  autoarei blogului  – parintele Dumitru Staniloae si parintele Ilarion Felea au fost prieteni foarte buni in timpul vietii , au colaborat la redactarea unor reviste cu profil crestin ortodox iar dupa ce a inceput prigoana comunista impotriva religiei , a Bisericii si a  preotilor de elita s-au regasit incarcerati in aceeasi temnita de temut a Aiudului . Domnul sa-i odihneasca in pace !