De ce cautam viata in Iisus Hristos? Vita si mladitele – Pr. Ilarion V Felea

Tie, Doamne, iti multumim si Tie ne rugam din tot sufletul nostru, pe Tine Te laudam pentru tot ce avem in viata noastra si pe Tine te binecuvantam !

„….viaţa noastră este un dar de la Dumnezeu, menit a se înmulţi şi înfrumuseţa, până la asemănarea cu El.

Unii fac din ea o tragedie, o piesă de durere, alţii fac din ea o comedie, o piesă de glume şi de petrecere; alţii fac din ea o poezie frumoasă, o nuvelă, un roman.

Cei mai buni oameni, învăţaţi şi luminaţi de IisusHristos, fac din viaţa lor muncă, istorie, strădanie de a scoate din ea chip şi asemănare cu Dumnezeu, cu IisusHristos. Drept aceea – “Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

Viţa şi mlădiţele

“Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele…” (In. 15, 5)

Viaţa aceasta de model întipărită, sădită în noi de la naştere, în Sf. Botez, sunt datori să o descopere şi să o trăiască toţi creştinii: “Viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor” (2 Cor. 4,12). Aici e tot programul, tot planul şi idealul creştin: viaţa spre Hristos, viaţa în Hristos, viaţa cu Hristos; viaţa lui Hristos în viaţa noastră, sufletul lui Hristos în sufletul nostru, mintea lui Hristos în mintea noastră, inima lui Hristos în inima noastră, privirea lui Hristos în ochii noştri, ascultarea lui Hristos în urechile noastre, graiul lui Hristos în graiul nostru, mâinile lui Hristos în mâinile noastre, picioarele lui Hristos în picioarele noastre, trupul lui Hristos în trupul nostru, sângele lui Hristos în sângele nostru.

 

– Extras din Pr. Ilarion V. Felea, “Spre Tabor”, vol. IV – Desăvârşirea, Editura Crigarux –

sursa : https://ajore.wordpress.com

Cristina David

Omagierea părintelui Ilarion Felea, în cadrul „Serilor duhovnicești” de la Catedrala Veche din Arad

   În seara zilei de 27 octombrie a.c., preotul lector dr. Filip Albu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad a susținut o conferință în cadrul Serilor duhovnicești organizate de către Asociația “Calea Mântuirii” a Parohiei Ortodoxe Arad-centru.

   Îndată după rostirea rugăciunii, părintele profesor dr. Ioan Tulcan, coordonatorul acestui proiect catehetic și duhovnicesc, a prezentat în fața auditorului câteva coordonate ale tematicii anului omagial închinat apărătorilor Ortodoxiei din perioada comunistă, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Asociatia ortodoxa Calea Mantuirii – Galerie foto

   După această succintă introducere, a fost salutată prezența conferențiarului, care a ales ca disertație tema: A trăi, a propovădui și a mărturisi în Duhul Adevărului: Preotul martir Ilarion V. Felea.

   În debutul conferinței sale, părintele Filip a mulțumit organizatorilor pentru invitație, felicitându-i pe cei prezenți pentru derularea acestui frumos proiect pastoral.

   Din cele prezentate de conferențiar au fost reținute, din concluzii, următoarele: “Pentru noi, cei de astăzi, personalitatea părintelui Felea rămâne ca un model vrednic de urmat. De la el învățăm că preoția înseamnă o slujire pastorală a credincioșilor cu timp și fără timp, în care primează câștigarea acestora pentru Împărăția lui Dumnezeu și nu urmărirea dobândirii unor foloase materiale. Într-o vreme în care oamenii sunt folosiți tocmai pentru câștig financiar, preoția noastră trebuie să le ofere tocmai reversul pe care ei îl caută.

   Conștiința aceasta o dobândim prin multă rugăciune particulară legată de cea liturgică, după ritmul cursului anului bisericesc, după cum ne oferă exemplul părintele Felea. În acest efort duhovnicesc trebuie integrați și credincioșii, fiind obișnuiți cu Spovedania și Cuminecarea frecventă. Așa îi vom putea conștientiza de adevăratul sens al Bisericii, ca Trup al lui Hristos.

Catedrala Veche – Arad – photo Cristina David

   La acestea se adaugă dragostea sa față de „știința cea înaltă a Teologiei”. Lucrarea preoțească nu se reduce la oficierea mecanică a slujbelor ci presupune o permanentă adăpare din izvorul scrierilor patristice. Mai departe, bagajul de cunoștințe dobândit devine fermentul necesar unei activități catehetice și omiletice roditoare. Tocmai pentru a depăși capcanele unei predici nereușite, în fața unui auditoriu mult mai școlit acum, preotul este dator a-și pregăti predicile sub toate aspectele cerute de regula omiletică: conținut, formă oratorică și stil cât mai elevat.

   Prin urmare, chipul de adevărat păstor și slujitor al părintelui Felea ne invită să-l descoperim, iar și iar, din scrierile sale, pentru a ne imprima acele impulsuri necesare spre buna și roditoarea lucrare în via Bisericii lui Hristos Domnul.”

Asociatia ortodoxa Calea Mantuirii – Galerie foto

   După încheierea disertației a urmat o sesiune de dialog cu cei prezenți, părintele Ioan Tulcan mulțumind, la final, invitatului și credincioșilor, pentru frumoasa întâlnire.

F.B.

sursa : http://www.caleamantuirii.ro

Cristina David

O vizita la Parohia Sega I din Arad – ctitorie a parintelui Ilarion Felea (II)

Am multumit parintelui Aurel Bonchis pentru timpul acordat cu atata generozitate in pofida faptului ca avea si alte obligatii parohiale , dansul a plecat ramanand ca peste doua zile sa ne revedem in curtea bisericii. Nu am plecat imediat spunandu-mi ca era potrivit sa fac niste poze atunci chiar, pe loc, sa nu ramana pe data urmatoare.

Zis si facut, am pregatit aparatul dar …am ramas parca tintuita in loc! Clopotele bisericii au inceput sa sune puternic, intr-o desavarsita armonie , ele anuntau ora amiezei in pacea si linistea zilei de vara , sunetele se amplificau cu ecou , din ce in ce mai mult. Am ramas asa pret de vreo zece minute pana cand sunetele s-au stins incet incet. Minunata cantare pe care am luat-o ca pe un semn trimis de sus. Imi rasunau in minte versuri adapostite in memorie de mult timp

„O, clopote! Frumos mai suni….

…..În cer ajunge-a ta sunare,
Cu dânsa şi a lor cântare,
Un cântec sfânt, frumos nespus,
Se suie, ca tămâia,-n sus,
Ducându-se în cer..”

In ziua stabilita, am revenit la biserica ce-mi devenise foarte draga , ca sa-l gasesc pe parintele Aurel deja acolo. M-a poftit in biroul aflat in cladirea adiacenta (frumos si elegant planuita arhitectonic in sensul ca se integreaza perfect in intregul ansamblu bisericesc si care este sediul Asociatiei Crestin Ortodoxe „Buna Vestire” al carei presedinte este parintele paroh. Sunt invitata sa iau loc si mi se ofera c o bautura racoritoare nespus de bine venita pe caldura sufocanta a acelei zile de august. Am vazut cu emotie o alta fotografie facuta in vremea parintelui Ilarion Felea care il infatiseaza alaturi de membrii consiliului parohial de atunci (tinuta la loc de cinste in corpul cu usi de sticla al bibliotecii din incapere, am vazut si citit cu sentiment de evlavie pagini din cronica bisericii in care anumite insemnari sunt scrise chiar de mana parintelui ctitor.

 

 

 

 

 

 

 

Discutia este lunga si cu mult folos pentru mine. Inteleg ca in fiecare an in jurul datei de 18 septembrie (ziua in care parintele martir Ilarion Felea s-a mutat la Domnul),in parohie se ridica parastas pentru cinstirea si pomenirea parintelui ctitor. Aflu ca s-a mai ridicat o biserica in parohie ,ce era extrem de necesara dat fiind numarul sporit in timp al locuitorilor cartierului oradean Sega odata cu ridicarea multor blocuri in zona bisericii unde se afla scoala gimnaziala care poarta numele preotului martirsi marturisitor Ilarion Felea .

Semnalez aici monumentul dedicat preotului Ilarion Felea aflat in curtea bisericii chiar in fata cladirii care gazduieste Asociatia Ortodoxa Romana „Buna Vestire” precum si Oficiul parohial ortodox roman Arad Sega I si care contrasteaza prin albul sau cu vegetatia bogata ce il inconjoara. Remarc cu deosebita placere cat de ingrijita si frumos gandita este aceasta gradina care separa biserica de constructia Asociatiei. Aspectul estetic capata un frumos vesmant duhovnicesc amintind de parintele care odinioara a sfintit acest loc de inchinaciune prin dragostea lui pentru Hristos si adevar, prin devotiune dusa pana la sacrificiu .

 

 

 

 

 

 

 

Aspectul estetic capata un frumos vesmant duhovnicesc amintind de parintele care odinioara a sfintit acest loc de inchinaciune prin dragostea lui pentru Hristos si adevar, prin devotiune dusa pana la sacrificiu .

Parintele Aurel Bonchis – preot paroh si presedintele Asociatiei crestin ortodoxe „Buna Vestire” -foto –Cristina David

In acea zi am plecat cu sufletul incarcat de bogatia spirituala a acestui sfant lacas din Arad si cu dorinta vie de a reveni intr-o zi pentru o reincarcare pe o lunga durata de timp cu tot binele pe care l-am intalnit aici, cu toate valorile morale ale credintei crestin ortodoxe pastrate si puse in valoare de parintii care slujesc la aceasta sfanta biserica precum si de oamenii , enoriasii parohiei care continua sa sfinteasca locul de vrednica si pioasa  amintire : Parohia Sega I – Arad.

fotografii si text – Cristina David

O vizita la Parohia Sega I din Arad – ctitorie a parintelui Ilarion Felea

Imagine

In luna august a anului acestuia am avut posibilitatea de a face o calatorie la Arad (oras indragit deoarece acolo s-a nascut mama mea si a locuit impreuna cu bunicii vreme de 14 ani) cu care prilej am tinut neaparat sa ajung si la Biserica din cartierul Sega , depsre care stiam ca a fost ctitorita de parintele Ilarion Felea . Acest preot daruit cu har si binecuvantat de Domnul , a fost cumnatul bunicii mele, el casatorindu-se cu sora ei, Valeria Faur devenita astfel preoteasa Valeria Felea.

Nu am pierdut timpul si am luat legatura cu parintele Aurel Bonchis, parintele paroh si presedintele Asociatiei Bunavestire (despre care am scris aici cu mult timp in urma).https://preotulmartirilarionfelea.wordpress.com/category/parohia-sega-i-arad/

Biserica parohiala – Sega I- foto Cristina David

Se apropia ora amiezei si caldura caniculara invaluia nemilos totul in jur.  Parintele Aurel ma astepta cu mult calm si rabdare desi intarziasem un pic mai mult  iar dansul avea de ajuns la o inmormantare . M-a intampinat cu o caldura si o bunavointa care au avut darul sa ma destinda si sa ma faca sa ma simt imediat ca acasa.Cu multa sfiala si mare emotie mi-am inceput vizita cu intrarea in biserica ce mi-a atras atentia de cum am zarit-o prin marimea si frumusetea structurii arhitectonice , zugravita in alb la exterior  Imi plac nespus bisericile de culoare alba caci imi mangaie sufletul. Interiorul ei mi-a umplut sufletul de bucurie , era peste masura asteptarilor si a celor inchipuite de mine. Pictura realizata in culori vii pe peretii interiori si catapeteasma altarului mestesugit lucrata , care dateaza din anii de inceput, confera bisericii o atmosfera de tihna si evlavie. Am aflat de la parintele Bonchis ca preotul Ilarion Felea a sosit in Sega in luna septembrie 1930 venind de la Valea Bradului – localitate de moti din Muntii Apuseni , acolo unde fusese prima lui parohie dupa hirotonirea in preotie. Fusese asadar numit ca preot paroh la Arad – cartierul Sega I si a ramas aici pana in septembrie 1939 cand a fost numit ca preot slujitor la Catedrala Ortodoxa din acelasi oras.

Icoana Sfintei Treimi – foto Cristina David

La venirea parintelui Ilarion in parohie (sunt informata), biserica fusese ridicata deja in rosu prin osteneala enoriasilor doritori de a avea biserica lor unde sa se inchine si sa se roage in tihna dupa sufletul lor. A urmat o activitate de multa daruire din partea preotului paroh si a credinciosilor ce a durat ani de zile, timp in care biserica a fost dotata cu tot ce avea nevoie spre a deveni o binecuvantata casa a Domnului. Parintele mi-a aratat icoana reprezentand Sfanta Treime ,singura care se pastreaza din pictura initiala . Mi s-a spus ca scaunele aflate in biserica si la strane, lucrate cu multa arta in lemn solid de stejar, au rezistat in timp in conditie buna trebuind doar a fi lacuite din nou, proces ce urmeaza sa inceapa foarte curand, am inteles.

Interior biserica – atat Iconostasul cat si scaunele – sunt cele originale – foto Cristina DavidParintele Ilarion V Felea ctitorul sfintei biserici – Parohia Sega I Arad – foto Cristina David

Un moment emotionant (cu atat mai mult cu cat nu ma asteptasem – am simtit lacrimi inundandu-mi ochii) a fost acela in care parintele Aurel a scos din sfantul altar (unde sta in permanenta fixat intr-un cui pe perete) portretul marit al preotului ctitor, inramat cu multa grija. „Este cu noi in permanenta si ne asista la slujirea sfintei liturghii in fiecare duminica”, mi-a spus cu simplitate , vadind smerenie autentica si dragoste  impletita cu adanca pretuire fata de parintele Ilarion Felea ,cel care a fost mult timp sufletul bisericii  in care ne aflam. (va urma)

Cristina David

Curatirea si paza inimii – „Spre Tabor” – vol 2

„Lucrarea duhovniceasca pentru dezrobirea, imbunatatirea si desavarasirea omului incepe si se hotaraste inauntru sufletului sau, in inima”. Parintele face distinctia intre inima ca organ puternic si vital in functionarea corpului omenesc pe de o parte, si inima sufletului. Caci „inima este resedinta si motorul tuturor puterilor sufletesti…inima este constiinta morala…Inima e centrul de lumina al sufletului, focarul din care ies raze si sclipiri fara de sfarsit. Omul de inima este omul de constiinta, omul religiei si al iubirii. Omul „fara inima” este omul fara constiinta, fara religie, fara iubire. Cele mai mari virtuti si fapte bune le-au intruchipat oamenii de inima . Cele mai mari crime le-au facut oamenii fara de inima, fara religie, fara iubire, fara Dumnezeu – ateii.”

In volumul al doilea al lucrarii sale „Spre Tabor” subintitulat „Curatirea” , parintele Ilarion Felea are un capitol special dedicat curatirii si pazei inimii. In paginilile lui el se opreste asupra invataturii pe care o gasim despre inima in Sfanta Scriptura . Cunoscandu-le si retinandu-le , considera parintele pe buna dreptate , „Intelegem mai bine ce este inima si care e locul si puterea inimii in lupta pentru curatirea , luminarea si desavarsirea vietii spirituale

Cristina David

Părintele Ilarion V. Felea, o viață de mărturisire

Cu acest titlu a aparut de curand in ziarul Lumina (23 aprilie 2017), un articol scris de Arhim. Conf. Dr. Teofan Mada.

Continutul articolului arunca o lumina aproape fara precedent de clara , pana in clipa de fata, asupra persoanei si personalitatii preotului Ilarion V Felea , om al Lui Dumnezeu mult incercat in viata sa si rolul pe care si  l-a ales, acela de marturisitor pentru Hristos intr-o lume si vreme a prigoanei credintei noastre crestine. Cu mare pretuire pentru autorul articolului , redau aici continutul .

Părintele Ilarion  V. Felea, o viață  de mărturisire

Părintele Ilarion V. Felea, o viață de mărturisire

 Părintele Ilarion V. Felea este unul dintre mărturisitorii credinței creștine și unul dintre apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, care a știut să-și asume Evanghelia în situații de ostilitate și cruntă persecuție. Acești mărturisitori, în particular aceia care au înfruntat și încercarea închisorii, ca și părintele Ilarion, sunt un semn elocvent pe care suntem chemați să-l contemplăm și să-l imităm.

Mărturisitorii din timpul opresiunii comuniste ne dovedesc vitalitatea Bisericii, fiind ca o lumină pentru Biserică și pentru omenire, căci au făcut să strălucească în întuneric lumina lui Hristos. Ei strălucesc însă și ca semn de nădejde pentru drumul unității, în certitudinea că sângele lor este și seva unității pentru Biserică. În mod mai plenar, ei ne spun că apărarea credinței este întruparea desă­vârșită a Evangheliei mântuirii.

Slujitorii întemnițați ai Mielului jertfit

Părintele profesor Ilarion V. Felea a vestit ca preot și teolog această Evanghelie, dar a mărturisit și apărat Ortodoxia și cu propria sa viață, murind la Aiud în 18 septembrie 1961. Părintele Ilarion, teologul și preotul, scriitorul și slujitorul, a fost convins de faptul că nu poate trăi fără Hristos și a fost gata să moară pentru Hristos, cu convingerea că Iisus este Domnul și Mântuitorul omului, și că numai în Hristos omul află plinătatea adevărată a vieții. În acest fel, conform îndemnului Apostolului Petru, apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului s-au arătat gata să motiveze nădejdea care este în ei (cf. 1 Petru 3, 15). În plus, apărătorii Ortodoxiei celebrează Evanghelia mântuirii, pentru că dăruirea vieții lor este manifestarea totală a acelei jertfe vii, sfinte și plăcute lui Dumnezeu, care constituie adevăratul cult spiritual (cf. Romani 12, 1), origine, centru și culme a oricărei slujiri creștine. Ei celebrează Evanghelia mântuirii pentru că, prin jertfa lor, exprimă în măsura cea mai înaltă iubirea și slujirea omului, întrucât demonstrează că ascultarea față de
Evanghelie generează o viață morală și o conviețuire socială care cinstește și promovează libertatea oricărei persoane.

Iubirea de Hristos învinge orice pătimire

Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului este un fericit prilej pentru a ne aminti cu recu­noștință, cu accente de emoție deosebită, de numeroșii mărturisitori ai credinței. Părintele Ilarion a îndurat în viața sa teribile persecuții (Caracal 1945, Timişoara 1949, Aiud 1950, Cluj 1958, Gherla și Aiud 1959-1961), urmându-l pe Hristos până la capăt. Tocmai din unirea intimă cu Iisus, din iubirea pentru El, a apărut pentru părintele Ilarion – ca pentru oricare mărturisitor – tăria de a înfrunta evenimentele dureroase care l-au condus la jertfa supremă. Și astăzi, ca și ieri, tăria Bisericii nu este dată cu precădere de capacitățile de organizare, care sunt și ele necesare: tăria istorică a Bisericii nu se găsește acolo. Puterea sau tăria părintelui Ilarion a fost iubirea lui Hristos! O tărie care l-a susținut în momentele de dificultate și care a inspirat lucrarea sa academică, pastorală, culturală și misionară la Arad.

Învinșii biruitori

Amintirea părintelui Ilarion este o reală chezășie pentru devenirea Ortodoxiei naționale pentru că sângele lui nu s-a vărsat în zadar, ci este o sămânță care aduce roade de har, de pace și de conlucrare frățească. De fapt, astăzi, România este un exemplu continuu nu numai de renaștere a Bisericii, ci și de con­viețuire pașnică între credințe diferite. De aceea, apărătorii Ortodoxiei nu sunt niște învinși, ci niște biruitori: în mărturia lor jertfelnică strălucește atotputernicia lui Dumnezeu, care mereu mângâie poporul Său, deschizând perspective noi și orizonturi de nădejde.

Exemplul eroic al apărătorilor Ortodoxiei din trecutul recent să fie mereu pentru noi un model, un imbold pentru trăirea unei intense vieți creștine. El este o comoară pe care noi nu putem niciodată să o uităm sau să o risipim. Viața de mărturisire a părintelui Ilarion este o certitudine de nezdruncinat că Dumnezeu nu ne părăsește și ne conduce pe căi noi. Acolo unde este Dumnezeu, acolo este și viitor.

Noi sfinte locuri de pelerinaj

Când pășim în penitenciarul din Aiud, cuvintele lipsesc și în cele din urmă rămâne o tăcere sfâșietoare, o tăcere care este de fapt un strigăt interior către Dumnezeu: De ce? În această atitudine de tăcere ne înclinăm profund în sufletul nostru în fața șirului fără de sfârșit al celor care au suferit sau au fost omorâți aici și în alte locuri. Această tăcere însă devine apoi o cerere de iertare și de împăcare, un strigăt către Dumnezeul Cel viu, ca să nu mai lase niciodată să se întâmple așa ceva.

Când intrăm în penitenciarul din Aiud pășim ca pelerini. Să vizitezi acel loc pentru a implora harul împăcării a fost și este o datorie în fața adevărului, a drepturilor tuturor celor care au suferit, o datorie față de Dumnezeu Însuși. Cerem harul împăcării în primul rând de la Dumnezeu, care doar El poate deschide și purifica inimile noastre, apoi de la oamenii care au suferit aici, și, în fine, pentru toți cei care, în acest moment al istoriei noastre, suferă în moduri noi, din cauza puterii urii și a violenței pe care ura o trezește.

Toate locurile unde au mărturisit apărătorii Ortodoxiei sunt spații ale memoriei, unde trecutul nu este niciodată doar trecut. Aceste locuri ne privesc și ne arată căile de evitat și cele de urmat, ne vorbesc despre durerea umană, și ne fac să intuim cinismul acelei „puteri ideologice” care trata oamenii drept material, nerecunoscându-i ca persoane în care strălucește chipul Ziditorului.

Lumini ale demnității și credinței românești

Ne-ar mișca profund inimile dacă ne-am aminti de victime nu numai în general, ci am vedea chipurile tuturor persoanelor care au sfârșit aici în bezna terorii! Îi mulțumim Părintelui Ilarion Felea, le mulțumim tuturor acestor persoane care au mărturisit pe Dumnezeu pentru că nu s-au supus puterii răului și acum ne stau în față ca lumini într-o noapte în­tu­necată. Cu profund respect și recunoștință ne înclinăm capetele în fața tuturor celor care, asemenea celor trei tineri în fața amenințării cuptorului babilonian, au știut să răspundă: „Dumne­zeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape (…). Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!” (Daniel 3, 17-18).

Predanie și recunoștință

Da, în spatele gratiilor se ascunde istoria a nenumărate chipuri sfinte. Ele ne zguduie memoria și ne cutremură inimile! Nu doresc să nască în noi ura, ci dimpotrivă, ne demonstrează cât de cumplită este lucrarea ei. Doresc să ne conducă rațiunea la a recunoaște răul drept rău și a-l respinge, doresc să trezească în noi curajul binelui și al împotrivirii față de tot ce este rău. Doresc să ne conducă la acele sentimente exprimate în cuvintele pe care Sofocle le pune pe buzele Antigonei în fața ororii ce o înconjoară: „Sunt aici nu pentru a urî împreună, ci pentru a iubi împreună”.

Penitenciarele și lagărele comuniste românești constituie pentru întreaga umanitate o „vale întunecoasă”. De aceea să urmăm tăriei mărturisitorilor și să ne încredințăm pe noi înșine doar Domnului, rugându-L precum Psalmistul odinioară: „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc cu pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povă­țuitu-m-a pe cărările dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul umbrei morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești” (Psalmii 22,1-4).

 

http://ziarullumina.ro/parintele-ilarion-v-felea-o-viata-de-marturisire-121909.html

postare –  Cristina David

 

 

 

 

 

Preoti marturisitori in inchisorile comuniste – Părintele Ilarion Felea

Anul 2017  este dedicat de Sf. Sinod și apărătorilor ortodoxiei din timpul comunismului, iar subiectul s-a dovedit până acum a fi cel mai bine primit dintre toate tematicile stabilite până acum pentru anii comemorativi. S-au organizat o grămadă de evenimente în acest sens si intre acestea s-a numarat conferinta care a avut loc la facultatea de Teologie a Universității București , in ziua de 3 aprilie . A fost a cincea conferința cu tema „Preoți mărturisitori în închisorile comuniste” organizată de Președintele Cenaclului  „Sf. Simeon Noul Teolog” , Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea.

Intre invitati au fost istoricul Adrian Nicolae Petcu, Prof. univ. dr. Sorin Lavric,  Pr. prof. univ. dr. Mihai Săsăujan, Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea și regizorul Radu Găină. S-a discutat despre părintele Ilarion Felea, despre profesorul Liviu Galaction Munteanu și părintele Florea Mureșan.

postare – Cristina David