Smerenia este umblarea in adevar

Smerenia este umblarea in adevar. Nu este pentru om purtare mai buna si mai aleasa decat umblarea in adevar : nici umflat ca paunul, nici viclean ca vulpea nici rapitor ca hiena, nici fatarnic si mandru ca fariseul, nici eretic si ispititor ca saducheul, nici dispretuitor ca cinicul, nici robit placerilor ca epicureul, nici mincinos ca necredinciosul, – ci sincer si dupa adevar, cum trebuie sa fie orice om si mai cu seama crestinul. Asa ne cere sa traim virtutea smereniei : in sinceritate, in cuviinta  , in adevar fata de Dumnezeu, fata de lume, fata de semeni, si fata de noi insine.

Smerenia este una cu bunatatea, una cu sinceritatea, una cu sfintenia, una cu adevarul.

„Cel smerit niciodata nu cade” (ca nu are de unde sa cada). Pentru el este o singura cale : inaltarea.(…) Pazeste smerenia pentru ca in smerenie se ascunde si se vadeste Duhul lui Dumnezeu.(…) Imbraca-te in haina cea sfanta a smereniei, pentru ca <>.</dumnezeu >

Smerenia este pereche sfanta cu dragostea. Una (dragostea) inalta; cealalta nu lasa niciodata sa cada.

 

Fericitul Augustin intreaba si raspunde : Doresti sa te ridici? Incepe prin a te cobori. Visezi sa zidesti o casa care sa te ridice pana la cer? Aseaza-i mai intai temelia pe smerenie. Si cu cat mai mut trebuie sa se ridice zidirea,cu atat mai adanci trebuie sa-i fie temeliile”.

Preot Ilarion V Felea, Spre Tabor – vol III Iluminarea, pp. 117,126,132

Cristina David

Lupta cu patimile pacatului si cu pacatul patimilor

„E adevarat ca stingerea totala a patimilor se incheie numai odata cu moartea. De aceea si lupta pentru mantuire si desavarsire tine pana la moarte. Dar sta in voia omului sa se lase invaluit si dus de valul patimilor, sau sa se impotriveasca si sa lupte; „sta in puterea noastra sa vietuim placand lui Dumnezeu, dupa Sf Antonie cel Mare; si nimeni nu ne va putea sili vreodata sa facem vreun rau daca nu vrem” (Sf Antonie cel Mare , Filocalia1,p. 16). Tot aclo spune acelasi sfant, in continuare: „Daca vrei, esti rob patimilor; si iarasi daca vrei, esti liber sa nu te pleci patimilor, fiindca, Dumnezeu te-a facut cu voie libera. Iar cel ce biruie patimile trupului se incununeaza cu nemurirea. Caci de n-ar fi patimile, n-ar fi nici virtutile, nici cununile daruite de Dumnezeu celor vrednici dintre oameni”

Poezie de Adriana Stan – sursa: internet

Iona proorocul „fu cuprins de mare suparare si se aprinse de manie.(….) Atunci Domnul i-a zis; „Bine faci ca te manii? (Iona 4:1-4). Intrebarea aceasta se pune tuturor patimasilor: ,,Bine faci ca te manii?…Bine faci ca injuri?…Bine faci ca minti?…Bine faci cand esti nedrept, desfranat, lacom, betiv, hot, ucigas?…Bine faci cand pacatuiesti?…Desigur ca Nu!..

Atunci,…unde e mintea si vointa ta crestine? Unde sunt puterile tale de om, in stare sa faca atatea lucruri bune si frumoase, care incanta, uimesc si strabat veacurile, daca te lasi stapanit de vraja si betia patimilor?…<< Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele>>(Romani 12:21)…Fii tare si implineste-ti <<dorul nepatimas>>(Sf Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, p.311). Rupe cu patimile !…Iesi din panza lor ucigatoare, din robia lor nimicitoare!…Cine biruieste patimile, raneste dracii. Cine-si infrange si spala pacatele, isi mantuieste si fericeste sufletul. Cine rupe legaturile patimilor si ale pacatelor, se elibereaza din robia intunericului, se imbraca in haine noi si se indreapta spre zarile de lumina si de frumusete negraita si nespusa ale imparatiei lui Dumnezeu.

Daca totusi mai treci prin momente de slabiciune si cazi, ridica-te si te indreapta, caci spune Sf Isaac Sirul; ,,Sa nu ne suparam cand cadem in pacat, atunci sa ne mahnim….caci si celor desavarsiti li se intampla sa alunece in pacat, dar daca raman in el, atunci sufletul lor moare de tot….”(Sf Isaac Sirul, Cuvantul 60, p. 221)

Daca ai cazut, ridica-te, crestine, fara sovaire; striga si te roaga impreuna cu antifonul(glas4): ,,Din tineretile mele, multe patimi se lupta cu mine; ci Insusti ma sprijineste si ma mantuieste, Mantuitorul meu”.

Pr Ilarion V Felea – Spre Tabor vol I, Pregatirea, pp. 375-377

Cristina David

Miscarile vietii duhovnicesti – Parintele Ilarion V Felea

” Nu poate fi credinta adevarata fara pocainta sincera, nici pocainta intreaga fara credinta vie. Una se zideste pe cealalta.” – Parintele Ilarion Felea (lucrarea „Duhul Adevarului”, Arad, 1942, 1943)

„In privinta  felului de a trai sau a nu trai viata duhovniceste sunt mai mult grupe de oameni. Unii (credinciosii) cred in suflet si asculta chemarea lui Dumnezeu la viata dupa Evanghlie, cum au ascultat apostolii chemarea Domnului; au lasat toate gandurile si ocupatiile lor si L-au urmat pana la moarte. Altii (indoielnicii) la inceput se indoiesc, se framanta sa creada sau sa nu creada , sa asculte de trup sau de suflet, de dracii patimilor sau de ingerii virtutilor, de lume sau de Hristos, dar dupa ce cred si se intorc la Dumnezeu sunt aprinsi de ravna si iubire sfanta catre Dumnezeu , ca Iustin Martirul si Augustin Fericitul. Altii sunt mandri si nu pot crede (din pricina trufiei si a celorlalte patimi) pana ce nu vine traznetul durerii si mustrarea cugetului sa-i smereasca , intocmai ca pe Maria Egipteanca si ca pe atatia dintre noi. Si in sfarsit, altii (necredinciosii) pe care nimic nu-i poate clati din nepasarea, necredinta si impietrirea lor. Fiecare om face parte din una sau alta din aceste grupe.

Dar lucru de tinut minte este ca si pentru oamenii credinciosi viata duhovniceasca nu este lipsita de tulburari, de cotituri, de uscaciuni, de slabiri, inaltari, indoieli si caderi. Cat tine lupta omului pe pamant, viata duhovniceasca este ca apa marii: niciodata nu este linistita, neincetat o misca vanturile si valurile.(..)

Toate aceste miscari, inaltari si caderi au un rost si un talc deosebit. Apa nemiscatoare lesne se tulbura si se strica. Apa miscatoare mai greu se tulbura si mai iute, prin curgere , se limpezeste. Asa este si sufletul : prin miscare continua se desavarseste.”

Ce avem de facut in astfel de stari si miscari sufletesti? Sa ne smerim intai de toate, apoi sa cautam din nou, cu toata staruinta si rabdarea, pe Dumnezeu, cu rugaciunea, ca sa ne trimita peste suflet adierile linistitoare, vantul bland, mangaierile duhovnicesti ale harului Sau.

Viata spirituala – ca si cea trupeasca, prin mancare, bautura, hrana si adapostire – se intretine prin rugaciune si har, prin virtuti si fapte bune, prin paza poruncilor si prin innoirea continua a hotararilor de a trai in curatie, in pocainta, in infranare , in credinta, in reculegere, in bunatate, in iubire si in evlavioasa si adoratoare de Dumnezeu tacere.

(…)

Doamne, ajuta-ne sa biruim toate piedicile, sa traim cu Tine, sa ajungem la Tine si in lumina Ta sa ne bucuram de fericirea vietii vremelnice si vesnice!

Preot Ilarion V Felea – Spre Tabor vol I Pregatirea pp. 90 – 93

Cristina David

Parintele Ilarion V Felea – Marturii despre viata in Hristos

Citam din marturiile sfinte ale Parintelui profesor Ilarion Felea martirizat la Aiud la 18 septembrie 1961, mare stalp al ortodoxiei din vremea veche, alaturi de Parintele Arsenie, Parintele Staniloae, Parintele Ioan Iovan, Parintele Ilie Moldovan, Parintele Teofil Paraian, Parintele Dometie de la Ramet, si alti oameni ai lui Dumnezeu, pe care-i descoperim la valoarea lor mult prea tarziu, dar jertfa si puterea rugaciunilor lor, a tinut si tine neamul nostru pe drumul catre Hristos:

„Viata duhovniceasca in Hristos in temeliile, in toata frumusetea si intregimea ei sacramentala este o sfintire continua prin Sfintele Taine, o impartasire cu Hristos Domnul, o traire in Duhul Sfant. Cine vrea sa inteleaga Crestinismul in tot ce are el mai dumnezeiesc si indumnezeitor, cine vrea sa cunosca si sa traiasca viata in Hristos, cine vrea sa se lase patruns de lucrarea Duhului Sfant, cine doreste si vrea cu adevarat sa fie madular viu in trupul tainic al Bisericii lui Dumnezeu, cine doreste si vrea sa-si curateasca sufletul, sa se lumineze si sa se desavarseasca prin puterea harului si astfel sa se bucure de roadele mantuirii – trebuie sa se impartaseasca din Jertfa Mantuitorului.”

Sursa : Preot Ilarion V Felea , Talcuirea Sfintei Liturghii , Editata de Fundatia Iustin Parvu, Suceava, 2012, p 19 (material preluat de autoare de pe http://episcopia-italiei.it/mps/?p=534)

Cristina David

De ce cautam viata in Iisus Hristos? Vita si mladitele – Pr. Ilarion V Felea

Tie, Doamne, iti multumim si Tie ne rugam din tot sufletul nostru, pe Tine Te laudam pentru tot ce avem in viata noastra si pe Tine te binecuvantam !

„….viaţa noastră este un dar de la Dumnezeu, menit a se înmulţi şi înfrumuseţa, până la asemănarea cu El.

Unii fac din ea o tragedie, o piesă de durere, alţii fac din ea o comedie, o piesă de glume şi de petrecere; alţii fac din ea o poezie frumoasă, o nuvelă, un roman.

Cei mai buni oameni, învăţaţi şi luminaţi de IisusHristos, fac din viaţa lor muncă, istorie, strădanie de a scoate din ea chip şi asemănare cu Dumnezeu, cu IisusHristos. Drept aceea – “Pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.

Viţa şi mlădiţele

“Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele…” (In. 15, 5)

Viaţa aceasta de model întipărită, sădită în noi de la naştere, în Sf. Botez, sunt datori să o descopere şi să o trăiască toţi creştinii: “Viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor” (2 Cor. 4,12). Aici e tot programul, tot planul şi idealul creştin: viaţa spre Hristos, viaţa în Hristos, viaţa cu Hristos; viaţa lui Hristos în viaţa noastră, sufletul lui Hristos în sufletul nostru, mintea lui Hristos în mintea noastră, inima lui Hristos în inima noastră, privirea lui Hristos în ochii noştri, ascultarea lui Hristos în urechile noastre, graiul lui Hristos în graiul nostru, mâinile lui Hristos în mâinile noastre, picioarele lui Hristos în picioarele noastre, trupul lui Hristos în trupul nostru, sângele lui Hristos în sângele nostru.

 

– Extras din Pr. Ilarion V. Felea, “Spre Tabor”, vol. IV – Desăvârşirea, Editura Crigarux –

sursa : https://ajore.wordpress.com

Cristina David

Omagierea părintelui Ilarion Felea, în cadrul „Serilor duhovnicești” de la Catedrala Veche din Arad

   În seara zilei de 27 octombrie a.c., preotul lector dr. Filip Albu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad a susținut o conferință în cadrul Serilor duhovnicești organizate de către Asociația “Calea Mântuirii” a Parohiei Ortodoxe Arad-centru.

   Îndată după rostirea rugăciunii, părintele profesor dr. Ioan Tulcan, coordonatorul acestui proiect catehetic și duhovnicesc, a prezentat în fața auditorului câteva coordonate ale tematicii anului omagial închinat apărătorilor Ortodoxiei din perioada comunistă, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Asociatia ortodoxa Calea Mantuirii – Galerie foto

   După această succintă introducere, a fost salutată prezența conferențiarului, care a ales ca disertație tema: A trăi, a propovădui și a mărturisi în Duhul Adevărului: Preotul martir Ilarion V. Felea.

   În debutul conferinței sale, părintele Filip a mulțumit organizatorilor pentru invitație, felicitându-i pe cei prezenți pentru derularea acestui frumos proiect pastoral.

   Din cele prezentate de conferențiar au fost reținute, din concluzii, următoarele: “Pentru noi, cei de astăzi, personalitatea părintelui Felea rămâne ca un model vrednic de urmat. De la el învățăm că preoția înseamnă o slujire pastorală a credincioșilor cu timp și fără timp, în care primează câștigarea acestora pentru Împărăția lui Dumnezeu și nu urmărirea dobândirii unor foloase materiale. Într-o vreme în care oamenii sunt folosiți tocmai pentru câștig financiar, preoția noastră trebuie să le ofere tocmai reversul pe care ei îl caută.

   Conștiința aceasta o dobândim prin multă rugăciune particulară legată de cea liturgică, după ritmul cursului anului bisericesc, după cum ne oferă exemplul părintele Felea. În acest efort duhovnicesc trebuie integrați și credincioșii, fiind obișnuiți cu Spovedania și Cuminecarea frecventă. Așa îi vom putea conștientiza de adevăratul sens al Bisericii, ca Trup al lui Hristos.

Catedrala Veche – Arad – photo Cristina David

   La acestea se adaugă dragostea sa față de „știința cea înaltă a Teologiei”. Lucrarea preoțească nu se reduce la oficierea mecanică a slujbelor ci presupune o permanentă adăpare din izvorul scrierilor patristice. Mai departe, bagajul de cunoștințe dobândit devine fermentul necesar unei activități catehetice și omiletice roditoare. Tocmai pentru a depăși capcanele unei predici nereușite, în fața unui auditoriu mult mai școlit acum, preotul este dator a-și pregăti predicile sub toate aspectele cerute de regula omiletică: conținut, formă oratorică și stil cât mai elevat.

   Prin urmare, chipul de adevărat păstor și slujitor al părintelui Felea ne invită să-l descoperim, iar și iar, din scrierile sale, pentru a ne imprima acele impulsuri necesare spre buna și roditoarea lucrare în via Bisericii lui Hristos Domnul.”

Asociatia ortodoxa Calea Mantuirii – Galerie foto

   După încheierea disertației a urmat o sesiune de dialog cu cei prezenți, părintele Ioan Tulcan mulțumind, la final, invitatului și credincioșilor, pentru frumoasa întâlnire.

F.B.

sursa : http://www.caleamantuirii.ro

Cristina David

O vizita la Parohia Sega I din Arad – ctitorie a parintelui Ilarion Felea (II)

Am multumit parintelui Aurel Bonchis pentru timpul acordat cu atata generozitate in pofida faptului ca avea si alte obligatii parohiale , dansul a plecat ramanand ca peste doua zile sa ne revedem in curtea bisericii. Nu am plecat imediat spunandu-mi ca era potrivit sa fac niste poze atunci chiar, pe loc, sa nu ramana pe data urmatoare.

Zis si facut, am pregatit aparatul dar …am ramas parca tintuita in loc! Clopotele bisericii au inceput sa sune puternic, intr-o desavarsita armonie , ele anuntau ora amiezei in pacea si linistea zilei de vara , sunetele se amplificau cu ecou , din ce in ce mai mult. Am ramas asa pret de vreo zece minute pana cand sunetele s-au stins incet incet. Minunata cantare pe care am luat-o ca pe un semn trimis de sus. Imi rasunau in minte versuri adapostite in memorie de mult timp

„O, clopote! Frumos mai suni….

…..În cer ajunge-a ta sunare,
Cu dânsa şi a lor cântare,
Un cântec sfânt, frumos nespus,
Se suie, ca tămâia,-n sus,
Ducându-se în cer..”

In ziua stabilita, am revenit la biserica ce-mi devenise foarte draga , ca sa-l gasesc pe parintele Aurel deja acolo. M-a poftit in biroul aflat in cladirea adiacenta (frumos si elegant planuita arhitectonic in sensul ca se integreaza perfect in intregul ansamblu bisericesc si care este sediul Asociatiei Crestin Ortodoxe „Buna Vestire” al carei presedinte este parintele paroh. Sunt invitata sa iau loc si mi se ofera c o bautura racoritoare nespus de bine venita pe caldura sufocanta a acelei zile de august. Am vazut cu emotie o alta fotografie facuta in vremea parintelui Ilarion Felea care il infatiseaza alaturi de membrii consiliului parohial de atunci (tinuta la loc de cinste in corpul cu usi de sticla al bibliotecii din incapere, am vazut si citit cu sentiment de evlavie pagini din cronica bisericii in care anumite insemnari sunt scrise chiar de mana parintelui ctitor.

 

 

 

 

 

 

 

Discutia este lunga si cu mult folos pentru mine. Inteleg ca in fiecare an in jurul datei de 18 septembrie (ziua in care parintele martir Ilarion Felea s-a mutat la Domnul),in parohie se ridica parastas pentru cinstirea si pomenirea parintelui ctitor. Aflu ca s-a mai ridicat o biserica in parohie ,ce era extrem de necesara dat fiind numarul sporit in timp al locuitorilor cartierului oradean Sega odata cu ridicarea multor blocuri in zona bisericii unde se afla scoala gimnaziala care poarta numele preotului martirsi marturisitor Ilarion Felea .

Semnalez aici monumentul dedicat preotului Ilarion Felea aflat in curtea bisericii chiar in fata cladirii care gazduieste Asociatia Ortodoxa Romana „Buna Vestire” precum si Oficiul parohial ortodox roman Arad Sega I si care contrasteaza prin albul sau cu vegetatia bogata ce il inconjoara. Remarc cu deosebita placere cat de ingrijita si frumos gandita este aceasta gradina care separa biserica de constructia Asociatiei. Aspectul estetic capata un frumos vesmant duhovnicesc amintind de parintele care odinioara a sfintit acest loc de inchinaciune prin dragostea lui pentru Hristos si adevar, prin devotiune dusa pana la sacrificiu .

 

 

 

 

 

 

 

Aspectul estetic capata un frumos vesmant duhovnicesc amintind de parintele care odinioara a sfintit acest loc de inchinaciune prin dragostea lui pentru Hristos si adevar, prin devotiune dusa pana la sacrificiu .

Parintele Aurel Bonchis – preot paroh si presedintele Asociatiei crestin ortodoxe „Buna Vestire” -foto –Cristina David

In acea zi am plecat cu sufletul incarcat de bogatia spirituala a acestui sfant lacas din Arad si cu dorinta vie de a reveni intr-o zi pentru o reincarcare pe o lunga durata de timp cu tot binele pe care l-am intalnit aici, cu toate valorile morale ale credintei crestin ortodoxe pastrate si puse in valoare de parintii care slujesc la aceasta sfanta biserica precum si de oamenii , enoriasii parohiei care continua sa sfinteasca locul de vrednica si pioasa  amintire : Parohia Sega I – Arad.

fotografii si text – Cristina David