O vizita la Parohia Sega I din Arad – ctitorie a parintelui Ilarion Felea (II)

Am multumit parintelui Aurel Bonchis pentru timpul acordat cu atata generozitate in pofida faptului ca avea si alte obligatii parohiale , dansul a plecat ramanand ca peste doua zile sa ne revedem in curtea bisericii. Nu am plecat imediat spunandu-mi ca era potrivit sa fac niste poze atunci chiar, pe loc, sa nu ramana pe data urmatoare.

Zis si facut, am pregatit aparatul dar …am ramas parca tintuita in loc! Clopotele bisericii au inceput sa sune puternic, intr-o desavarsita armonie , ele anuntau ora amiezei in pacea si linistea zilei de vara , sunetele se amplificau cu ecou , din ce in ce mai mult. Am ramas asa pret de vreo zece minute pana cand sunetele s-au stins incet incet. Minunata cantare pe care am luat-o ca pe un semn trimis de sus. Imi rasunau in minte versuri adapostite in memorie de mult timp

„O, clopote! Frumos mai suni….

…..În cer ajunge-a ta sunare,
Cu dânsa şi a lor cântare,
Un cântec sfânt, frumos nespus,
Se suie, ca tămâia,-n sus,
Ducându-se în cer..”

In ziua stabilita, am revenit la biserica ce-mi devenise foarte draga , ca sa-l gasesc pe parintele Aurel deja acolo. M-a poftit in biroul aflat in cladirea adiacenta (frumos si elegant planuita arhitectonic in sensul ca se integreaza perfect in intregul ansamblu bisericesc si care este sediul Asociatiei Crestin Ortodoxe „Buna Vestire” al carei presedinte este parintele paroh. Sunt invitata sa iau loc si mi se ofera c o bautura racoritoare nespus de bine venita pe caldura sufocanta a acelei zile de august. Am vazut cu emotie o alta fotografie facuta in vremea parintelui Ilarion Felea care il infatiseaza alaturi de membrii consiliului parohial de atunci (tinuta la loc de cinste in corpul cu usi de sticla al bibliotecii din incapere, am vazut si citit cu sentiment de evlavie pagini din cronica bisericii in care anumite insemnari sunt scrise chiar de mana parintelui ctitor.

 

 

 

 

 

 

 

Discutia este lunga si cu mult folos pentru mine. Inteleg ca in fiecare an in jurul datei de 18 septembrie (ziua in care parintele martir Ilarion Felea s-a mutat la Domnul),in parohie se ridica parastas pentru cinstirea si pomenirea parintelui ctitor. Aflu ca s-a mai ridicat o biserica in parohie ,ce era extrem de necesara dat fiind numarul sporit in timp al locuitorilor cartierului oradean Sega odata cu ridicarea multor blocuri in zona bisericii unde se afla scoala gimnaziala care poarta numele preotului martirsi marturisitor Ilarion Felea .

Semnalez aici monumentul dedicat preotului Ilarion Felea aflat in curtea bisericii chiar in fata cladirii care gazduieste Asociatia Ortodoxa Romana „Buna Vestire” precum si Oficiul parohial ortodox roman Arad Sega I si care contrasteaza prin albul sau cu vegetatia bogata ce il inconjoara. Remarc cu deosebita placere cat de ingrijita si frumos gandita este aceasta gradina care separa biserica de constructia Asociatiei. Aspectul estetic capata un frumos vesmant duhovnicesc amintind de parintele care odinioara a sfintit acest loc de inchinaciune prin dragostea lui pentru Hristos si adevar, prin devotiune dusa pana la sacrificiu .

 

 

 

 

 

 

 

Aspectul estetic capata un frumos vesmant duhovnicesc amintind de parintele care odinioara a sfintit acest loc de inchinaciune prin dragostea lui pentru Hristos si adevar, prin devotiune dusa pana la sacrificiu .

Parintele Aurel Bonchis – preot paroh si presedintele Asociatiei crestin ortodoxe „Buna Vestire” -foto –Cristina David

In acea zi am plecat cu sufletul incarcat de bogatia spirituala a acestui sfant lacas din Arad si cu dorinta vie de a reveni intr-o zi pentru o reincarcare pe o lunga durata de timp cu tot binele pe care l-am intalnit aici, cu toate valorile morale ale credintei crestin ortodoxe pastrate si puse in valoare de parintii care slujesc la aceasta sfanta biserica precum si de oamenii , enoriasii parohiei care continua sa sfinteasca locul de vrednica si pioasa  amintire : Parohia Sega I – Arad.

fotografii si text – Cristina David

O vizita la Parohia Sega I din Arad – ctitorie a parintelui Ilarion Felea

Imagine

In luna august a anului acestuia am avut posibilitatea de a face o calatorie la Arad (oras indragit deoarece acolo s-a nascut mama mea si a locuit impreuna cu bunicii vreme de 14 ani) cu care prilej am tinut neaparat sa ajung si la Biserica din cartierul Sega , depsre care stiam ca a fost ctitorita de parintele Ilarion Felea . Acest preot daruit cu har si binecuvantat de Domnul , a fost cumnatul bunicii mele, el casatorindu-se cu sora ei, Valeria Faur devenita astfel preoteasa Valeria Felea.

Nu am pierdut timpul si am luat legatura cu parintele Aurel Bonchis, parintele paroh si presedintele Asociatiei Bunavestire (despre care am scris aici cu mult timp in urma).https://preotulmartirilarionfelea.wordpress.com/category/parohia-sega-i-arad/

Biserica parohiala – Sega I- foto Cristina David

Se apropia ora amiezei si caldura caniculara invaluia nemilos totul in jur.  Parintele Aurel ma astepta cu mult calm si rabdare desi intarziasem un pic mai mult  iar dansul avea de ajuns la o inmormantare . M-a intampinat cu o caldura si o bunavointa care au avut darul sa ma destinda si sa ma faca sa ma simt imediat ca acasa.Cu multa sfiala si mare emotie mi-am inceput vizita cu intrarea in biserica ce mi-a atras atentia de cum am zarit-o prin marimea si frumusetea structurii arhitectonice , zugravita in alb la exterior  Imi plac nespus bisericile de culoare alba caci imi mangaie sufletul. Interiorul ei mi-a umplut sufletul de bucurie , era peste masura asteptarilor si a celor inchipuite de mine. Pictura realizata in culori vii pe peretii interiori si catapeteasma altarului mestesugit lucrata , care dateaza din anii de inceput, confera bisericii o atmosfera de tihna si evlavie. Am aflat de la parintele Bonchis ca preotul Ilarion Felea a sosit in Sega in luna septembrie 1930 venind de la Valea Bradului – localitate de moti din Muntii Apuseni , acolo unde fusese prima lui parohie dupa hirotonirea in preotie. Fusese asadar numit ca preot paroh la Arad – cartierul Sega I si a ramas aici pana in septembrie 1939 cand a fost numit ca preot slujitor la Catedrala Ortodoxa din acelasi oras.

Icoana Sfintei Treimi – foto Cristina David

La venirea parintelui Ilarion in parohie (sunt informata), biserica fusese ridicata deja in rosu prin osteneala enoriasilor doritori de a avea biserica lor unde sa se inchine si sa se roage in tihna dupa sufletul lor. A urmat o activitate de multa daruire din partea preotului paroh si a credinciosilor ce a durat ani de zile, timp in care biserica a fost dotata cu tot ce avea nevoie spre a deveni o binecuvantata casa a Domnului. Parintele mi-a aratat icoana reprezentand Sfanta Treime ,singura care se pastreaza din pictura initiala . Mi s-a spus ca scaunele aflate in biserica si la strane, lucrate cu multa arta in lemn solid de stejar, au rezistat in timp in conditie buna trebuind doar a fi lacuite din nou, proces ce urmeaza sa inceapa foarte curand, am inteles.

Interior biserica – atat Iconostasul cat si scaunele – sunt cele originale – foto Cristina DavidParintele Ilarion V Felea ctitorul sfintei biserici – Parohia Sega I Arad – foto Cristina David

Un moment emotionant (cu atat mai mult cu cat nu ma asteptasem – am simtit lacrimi inundandu-mi ochii) a fost acela in care parintele Aurel a scos din sfantul altar (unde sta in permanenta fixat intr-un cui pe perete) portretul marit al preotului ctitor, inramat cu multa grija. „Este cu noi in permanenta si ne asista la slujirea sfintei liturghii in fiecare duminica”, mi-a spus cu simplitate , vadind smerenie autentica si dragoste  impletita cu adanca pretuire fata de parintele Ilarion Felea ,cel care a fost mult timp sufletul bisericii  in care ne aflam. (va urma)

Cristina David

Curatirea si paza inimii – „Spre Tabor” – vol 2

„Lucrarea duhovniceasca pentru dezrobirea, imbunatatirea si desavarasirea omului incepe si se hotaraste inauntru sufletului sau, in inima”. Parintele face distinctia intre inima ca organ puternic si vital in functionarea corpului omenesc pe de o parte, si inima sufletului. Caci „inima este resedinta si motorul tuturor puterilor sufletesti…inima este constiinta morala…Inima e centrul de lumina al sufletului, focarul din care ies raze si sclipiri fara de sfarsit. Omul de inima este omul de constiinta, omul religiei si al iubirii. Omul „fara inima” este omul fara constiinta, fara religie, fara iubire. Cele mai mari virtuti si fapte bune le-au intruchipat oamenii de inima . Cele mai mari crime le-au facut oamenii fara de inima, fara religie, fara iubire, fara Dumnezeu – ateii.”

In volumul al doilea al lucrarii sale „Spre Tabor” subintitulat „Curatirea” , parintele Ilarion Felea are un capitol special dedicat curatirii si pazei inimii. In paginilile lui el se opreste asupra invataturii pe care o gasim despre inima in Sfanta Scriptura . Cunoscandu-le si retinandu-le , considera parintele pe buna dreptate , „Intelegem mai bine ce este inima si care e locul si puterea inimii in lupta pentru curatirea , luminarea si desavarsirea vietii spirituale

Cristina David

Părintele Ilarion V. Felea, o viață de mărturisire

Cu acest titlu a aparut de curand in ziarul Lumina (23 aprilie 2017), un articol scris de Arhim. Conf. Dr. Teofan Mada.

Continutul articolului arunca o lumina aproape fara precedent de clara , pana in clipa de fata, asupra persoanei si personalitatii preotului Ilarion V Felea , om al Lui Dumnezeu mult incercat in viata sa si rolul pe care si  l-a ales, acela de marturisitor pentru Hristos intr-o lume si vreme a prigoanei credintei noastre crestine. Cu mare pretuire pentru autorul articolului , redau aici continutul .

Părintele Ilarion  V. Felea, o viață  de mărturisire

Părintele Ilarion V. Felea, o viață de mărturisire

 Părintele Ilarion V. Felea este unul dintre mărturisitorii credinței creștine și unul dintre apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, care a știut să-și asume Evanghelia în situații de ostilitate și cruntă persecuție. Acești mărturisitori, în particular aceia care au înfruntat și încercarea închisorii, ca și părintele Ilarion, sunt un semn elocvent pe care suntem chemați să-l contemplăm și să-l imităm.

Mărturisitorii din timpul opresiunii comuniste ne dovedesc vitalitatea Bisericii, fiind ca o lumină pentru Biserică și pentru omenire, căci au făcut să strălucească în întuneric lumina lui Hristos. Ei strălucesc însă și ca semn de nădejde pentru drumul unității, în certitudinea că sângele lor este și seva unității pentru Biserică. În mod mai plenar, ei ne spun că apărarea credinței este întruparea desă­vârșită a Evangheliei mântuirii.

Slujitorii întemnițați ai Mielului jertfit

Părintele profesor Ilarion V. Felea a vestit ca preot și teolog această Evanghelie, dar a mărturisit și apărat Ortodoxia și cu propria sa viață, murind la Aiud în 18 septembrie 1961. Părintele Ilarion, teologul și preotul, scriitorul și slujitorul, a fost convins de faptul că nu poate trăi fără Hristos și a fost gata să moară pentru Hristos, cu convingerea că Iisus este Domnul și Mântuitorul omului, și că numai în Hristos omul află plinătatea adevărată a vieții. În acest fel, conform îndemnului Apostolului Petru, apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului s-au arătat gata să motiveze nădejdea care este în ei (cf. 1 Petru 3, 15). În plus, apărătorii Ortodoxiei celebrează Evanghelia mântuirii, pentru că dăruirea vieții lor este manifestarea totală a acelei jertfe vii, sfinte și plăcute lui Dumnezeu, care constituie adevăratul cult spiritual (cf. Romani 12, 1), origine, centru și culme a oricărei slujiri creștine. Ei celebrează Evanghelia mântuirii pentru că, prin jertfa lor, exprimă în măsura cea mai înaltă iubirea și slujirea omului, întrucât demonstrează că ascultarea față de
Evanghelie generează o viață morală și o conviețuire socială care cinstește și promovează libertatea oricărei persoane.

Iubirea de Hristos învinge orice pătimire

Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului este un fericit prilej pentru a ne aminti cu recu­noștință, cu accente de emoție deosebită, de numeroșii mărturisitori ai credinței. Părintele Ilarion a îndurat în viața sa teribile persecuții (Caracal 1945, Timişoara 1949, Aiud 1950, Cluj 1958, Gherla și Aiud 1959-1961), urmându-l pe Hristos până la capăt. Tocmai din unirea intimă cu Iisus, din iubirea pentru El, a apărut pentru părintele Ilarion – ca pentru oricare mărturisitor – tăria de a înfrunta evenimentele dureroase care l-au condus la jertfa supremă. Și astăzi, ca și ieri, tăria Bisericii nu este dată cu precădere de capacitățile de organizare, care sunt și ele necesare: tăria istorică a Bisericii nu se găsește acolo. Puterea sau tăria părintelui Ilarion a fost iubirea lui Hristos! O tărie care l-a susținut în momentele de dificultate și care a inspirat lucrarea sa academică, pastorală, culturală și misionară la Arad.

Învinșii biruitori

Amintirea părintelui Ilarion este o reală chezășie pentru devenirea Ortodoxiei naționale pentru că sângele lui nu s-a vărsat în zadar, ci este o sămânță care aduce roade de har, de pace și de conlucrare frățească. De fapt, astăzi, România este un exemplu continuu nu numai de renaștere a Bisericii, ci și de con­viețuire pașnică între credințe diferite. De aceea, apărătorii Ortodoxiei nu sunt niște învinși, ci niște biruitori: în mărturia lor jertfelnică strălucește atotputernicia lui Dumnezeu, care mereu mângâie poporul Său, deschizând perspective noi și orizonturi de nădejde.

Exemplul eroic al apărătorilor Ortodoxiei din trecutul recent să fie mereu pentru noi un model, un imbold pentru trăirea unei intense vieți creștine. El este o comoară pe care noi nu putem niciodată să o uităm sau să o risipim. Viața de mărturisire a părintelui Ilarion este o certitudine de nezdruncinat că Dumnezeu nu ne părăsește și ne conduce pe căi noi. Acolo unde este Dumnezeu, acolo este și viitor.

Noi sfinte locuri de pelerinaj

Când pășim în penitenciarul din Aiud, cuvintele lipsesc și în cele din urmă rămâne o tăcere sfâșietoare, o tăcere care este de fapt un strigăt interior către Dumnezeu: De ce? În această atitudine de tăcere ne înclinăm profund în sufletul nostru în fața șirului fără de sfârșit al celor care au suferit sau au fost omorâți aici și în alte locuri. Această tăcere însă devine apoi o cerere de iertare și de împăcare, un strigăt către Dumnezeul Cel viu, ca să nu mai lase niciodată să se întâmple așa ceva.

Când intrăm în penitenciarul din Aiud pășim ca pelerini. Să vizitezi acel loc pentru a implora harul împăcării a fost și este o datorie în fața adevărului, a drepturilor tuturor celor care au suferit, o datorie față de Dumnezeu Însuși. Cerem harul împăcării în primul rând de la Dumnezeu, care doar El poate deschide și purifica inimile noastre, apoi de la oamenii care au suferit aici, și, în fine, pentru toți cei care, în acest moment al istoriei noastre, suferă în moduri noi, din cauza puterii urii și a violenței pe care ura o trezește.

Toate locurile unde au mărturisit apărătorii Ortodoxiei sunt spații ale memoriei, unde trecutul nu este niciodată doar trecut. Aceste locuri ne privesc și ne arată căile de evitat și cele de urmat, ne vorbesc despre durerea umană, și ne fac să intuim cinismul acelei „puteri ideologice” care trata oamenii drept material, nerecunoscându-i ca persoane în care strălucește chipul Ziditorului.

Lumini ale demnității și credinței românești

Ne-ar mișca profund inimile dacă ne-am aminti de victime nu numai în general, ci am vedea chipurile tuturor persoanelor care au sfârșit aici în bezna terorii! Îi mulțumim Părintelui Ilarion Felea, le mulțumim tuturor acestor persoane care au mărturisit pe Dumnezeu pentru că nu s-au supus puterii răului și acum ne stau în față ca lumini într-o noapte în­tu­necată. Cu profund respect și recunoștință ne înclinăm capetele în fața tuturor celor care, asemenea celor trei tineri în fața amenințării cuptorului babilonian, au știut să răspundă: „Dumne­zeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape (…). Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!” (Daniel 3, 17-18).

Predanie și recunoștință

Da, în spatele gratiilor se ascunde istoria a nenumărate chipuri sfinte. Ele ne zguduie memoria și ne cutremură inimile! Nu doresc să nască în noi ura, ci dimpotrivă, ne demonstrează cât de cumplită este lucrarea ei. Doresc să ne conducă rațiunea la a recunoaște răul drept rău și a-l respinge, doresc să trezească în noi curajul binelui și al împotrivirii față de tot ce este rău. Doresc să ne conducă la acele sentimente exprimate în cuvintele pe care Sofocle le pune pe buzele Antigonei în fața ororii ce o înconjoară: „Sunt aici nu pentru a urî împreună, ci pentru a iubi împreună”.

Penitenciarele și lagărele comuniste românești constituie pentru întreaga umanitate o „vale întunecoasă”. De aceea să urmăm tăriei mărturisitorilor și să ne încredințăm pe noi înșine doar Domnului, rugându-L precum Psalmistul odinioară: „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc cu pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povă­țuitu-m-a pe cărările dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul umbrei morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești” (Psalmii 22,1-4).

 

http://ziarullumina.ro/parintele-ilarion-v-felea-o-viata-de-marturisire-121909.html

postare –  Cristina David

 

 

 

 

 

Preoti marturisitori in inchisorile comuniste – Părintele Ilarion Felea

Anul 2017  este dedicat de Sf. Sinod și apărătorilor ortodoxiei din timpul comunismului, iar subiectul s-a dovedit până acum a fi cel mai bine primit dintre toate tematicile stabilite până acum pentru anii comemorativi. S-au organizat o grămadă de evenimente în acest sens si intre acestea s-a numarat conferinta care a avut loc la facultatea de Teologie a Universității București , in ziua de 3 aprilie . A fost a cincea conferința cu tema „Preoți mărturisitori în închisorile comuniste” organizată de Președintele Cenaclului  „Sf. Simeon Noul Teolog” , Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea.

Intre invitati au fost istoricul Adrian Nicolae Petcu, Prof. univ. dr. Sorin Lavric,  Pr. prof. univ. dr. Mihai Săsăujan, Pr. Conf. Univ. Dr. Gheorghe Holbea și regizorul Radu Găină. S-a discutat despre părintele Ilarion Felea, despre profesorul Liviu Galaction Munteanu și părintele Florea Mureșan.

postare – Cristina David

Noi marturii despre Parintele Ilarion V Felea

Citat

Am primit recent acest articol prin intermediul unei organizatii , Asociatia Bunavestire din Parohia Sega I din Arad, ctitorie a parintelui Ilarion Felea.

Desigur ca multumesc din suflet celor care mi l-au facut cunoscut si ma grabesc in a-l publica aici pe blogul dedicat parintelui, mare patimitor pentru Hristos .

  În viaţa preotului Ilarion V. Felea, ca şi în a noastră, a tuturor, au intervenit apoi anii Joii Pătimirilor, datorate dictaturii materialist-ateiste, în decursul cărora a fost pusă la grea încercare viaţa şi existenţa sa ca om.

 

 

 

 

 

Părintele Ilarion V. Felea este unul dintre mărturisitorii credinței creștine și unul dintre apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului, care a știut să-și asume Evanghelia în situații de ostilitate și cruntă persecuție. Acești mărturisitori, în particular aceia care au înfruntat și încercarea închisorii, ca și părintele Ilarion, sunt un semn elocvent pe care suntem chemați să-l contemplăm și să-l imităm.

Mărturisitorii din timpul opresiunii comuniste ne dovedesc vitalitatea Bisericii, fiind ca o lumină pentru Biserică și pentru omenire, căci au făcut să strălucească în întuneric lumina lui Hristos. Ei strălucesc însă și ca semn de nădejde pentru drumul unității, în certitudinea că sângele lor este și seva unității pentru Biserică. În mod mai plenar, ei ne spun că apărarea credinței este întruparea desă­vârșită a Evangheliei mântuirii.

Slujitorii întemnițați ai Mielului jertfit

Părintele profesor Ilarion V. Felea a vestit ca preot și teolog această Evanghelie, dar a mărturisit și apărat Ortodoxia și cu propria sa viață, murind la Aiud în 18 septembrie 1961. Părintele Ilarion, teologul și preotul, scriitorul și slujitorul, a fost convins de faptul că nu poate trăi fără Hristos și a fost gata să moară pentru Hristos, cu convingerea că Iisus este Domnul și Mântuitorul omului, și că numai în Hristos omul află plinătatea adevărată a vieții. În acest fel, conform îndemnului Apostolului Petru, apărătorii Ortodoxiei în timpul comunismului s-au arătat gata să motiveze nădejdea care este în ei (cf. 1 Petru 3, 15). În plus, apărătorii Ortodoxiei celebrează Evanghelia mântuirii, pentru că dăruirea vieții lor este manifestarea totală a acelei jertfe vii, sfinte și plăcute lui Dumnezeu, care constituie adevăratul cult spiritual (cf. Romani 12, 1), origine, centru și culme a oricărei slujiri creștine. Ei celebrează Evanghelia mântuirii pentru că, prin jertfa lor, exprimă în măsura cea mai înaltă iubirea și slujirea omului, întrucât demonstrează că ascultarea față de
Evanghelie generează o viață morală și o conviețuire socială care cinstește și promovează libertatea oricărei persoane.

Iubirea de Hristos învinge orice pătimire

 

Anul comemorativ al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului este un fericit prilej pentru a ne aminti cu recu­noștință, cu accente de emoție deosebită, de numeroșii mărturisitori ai credinței. Părintele Ilarion a îndurat în viața sa teribile persecuții (Caracal 1945, Timişoara 1949, Aiud 1950, Cluj 1958, Gherla și Aiud 1959-1961), urmându-l pe Hristos până la capăt. Tocmai din unirea intimă cu Iisus, din iubirea pentru El, a apărut pentru părintele Ilarion – ca pentru oricare mărturisitor – tăria de a înfrunta evenimentele dureroase care l-au condus la jertfa supremă. Și astăzi, ca și ieri, tăria Bisericii nu este dată cu precădere de capacitățile de organizare, care sunt și ele necesare: tăria istorică a Bisericii nu se găsește acolo. Puterea sau tăria părintelui Ilarion a fost iubirea lui Hristos! O tărie care l-a susținut în momentele de dificultate și care a inspirat lucrarea sa academică, pastorală, culturală și misionară la Arad.

Ilarion V Felea – Invinsii biruitori

Amintirea părintelui Ilarion este o reală chezășie pentru devenirea Ortodoxiei naționale pentru că sângele lui nu s-a vărsat în zadar, ci este o sămânță care aduce roade de har, de pace și de conlucrare frățească. De fapt, astăzi, România este un exemplu continuu nu numai de renaștere a Bisericii, ci și de con­viețuire pașnică între credințe diferite. De aceea, apărătorii Ortodoxiei nu sunt niște învinși, ci niște biruitori: în mărturia lor jertfelnică strălucește atotputernicia lui Dumnezeu, care mereu mângâie poporul Său, deschizând perspective noi și orizonturi de nădejde.

Exemplul eroic al apărătorilor Ortodoxiei din trecutul recent să fie mereu pentru noi un model, un imbold pentru trăirea unei intense vieți creștine. El este o comoară pe care noi nu putem niciodată să o uităm sau să o risipim. Viața de mărturisire a părintelui Ilarion este o certitudine de nezdruncinat că Dumnezeu nu ne părăsește și ne conduce pe căi noi. Acolo unde este Dumnezeu, acolo este și viitor.

Noi sfinte locuri de pelerinaj

Când pășim în penitenciarul din Aiud, cuvintele lipsesc și în cele din urmă rămâne o tăcere sfâșietoare, o tăcere care este de fapt un strigăt interior către Dumnezeu: De ce? În această atitudine de tăcere ne înclinăm profund în sufletul nostru în fața șirului fără de sfârșit al celor care au suferit sau au fost omorâți aici și în alte locuri. Această tăcere însă devine apoi o cerere de iertare și de împăcare, un strigăt către Dumnezeul Cel viu, ca să nu mai lase niciodată să se întâmple așa ceva.

Când intrăm în penitenciarul din Aiud pășim ca pelerini. Să vizitezi acel loc pentru a implora harul împăcării a fost și este o datorie în fața adevărului, a drepturilor tuturor celor care au suferit, o datorie față de Dumnezeu Însuși. Cerem harul împăcării în primul rând de la Dumnezeu, care doar El poate deschide și purifica inimile noastre, apoi de la oamenii care au suferit aici, și, în fine, pentru toți cei care, în acest moment al istoriei noastre, suferă în moduri noi, din cauza puterii urii și a violenței pe care ura o trezește.

Toate locurile unde au mărturisit apărătorii Ortodoxiei sunt spații ale memoriei, unde trecutul nu este niciodată doar trecut. Aceste locuri ne privesc și ne arată căile de evitat și cele de urmat, ne vorbesc despre durerea umană, și ne fac să intuim cinismul acelei „puteri ideologice” care trata oamenii drept material, nerecunoscându-i ca persoane în care strălucește chipul Ziditorului.

Lumini ale demnității și credinței românești

Ne-ar mișca profund inimile dacă ne-am aminti de victime nu numai în general, ci am vedea chipurile tuturor persoanelor care au sfârșit aici în bezna terorii! Îi mulțumim Părintelui Ilarion Felea, le mulțumim tuturor acestor persoane care au mărturisit pe Dumnezeu pentru că nu s-au supus puterii răului și acum ne stau în față ca lumini într-o noapte în­tu­necată. Cu profund respect și recunoștință ne înclinăm capetele în fața tuturor celor care, asemenea celor trei tineri în fața amenințării cuptorului babilonian, au știut să răspundă: „Dumne­zeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape (…). Și chiar dacă nu ne va scăpa, știut să fie de tine, o, rege, că noi nu vom sluji dumnezeilor tăi și înaintea chipului de aur pe care tu l-ai așezat nu vom cădea la pământ!” (Daniel 3, 17-18).

Predanie și recunoștință

Da, în spatele gratiilor se ascunde istoria a nenumărate chipuri sfinte. Ele ne zguduie memoria și ne cutremură inimile! Nu doresc să nască în noi ura, ci dimpotrivă, ne demonstrează cât de cumplită este lucrarea ei. Doresc să ne conducă rațiunea la a recunoaște răul drept rău și a-l respinge, doresc să trezească în noi curajul binelui și al împotrivirii față de tot ce este rău. Doresc să ne conducă la acele sentimente exprimate în cuvintele pe care Sofocle le pune pe buzele Antigonei în fața ororii ce o înconjoară: „Sunt aici nu pentru a urî împreună, ci pentru a iubi împreună”.

Penitenciarele și lagărele comuniste românești constituie pentru întreaga umanitate o „vale întunecoasă”. De aceea să urmăm tăriei mărturisitorilor și să ne încredințăm pe noi înșine doar Domnului, rugându-L precum Psalmistul odinioară: „Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc cu pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povă­țuitu-m-a pe cărările dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul umbrei morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești” (Psalmii 22,1-4).

(articol scris de arhim.Teofan Mada publicat in Ziarul Lumina de Duminică din 23.04.2017)

articol publicat de Cristina David

Pe urmele Parintelui Ilarion V Felea – marturisitor martir

Urmaream astazi sa aflu cum pot posta aici materialul prezentat in emisiunea de mare valoare duhovniceasca , Universul Credintei. Fusesem incunostiintata de catre fiul parintelui martir Ilarion Felea,  ca va avea loc o prezentare pe scurt de tot, a parintelui , in cadrul acestei emisiuni. Locuind departe foarte…peste ocean …nu am avut cum sa ascult in direct emisiunea difuzata pe la ora 8:00 am in tara. Insa am fost sigura ca o voi „intercepta” ulterior. Asa a si fost, slava Domnului ! Am vizionat-o si ascultat-o astazi abia. M-au surprins unele din spusele invitatilor, eu fiind ruda foarte apropiata a parintelui Felea. A aparut in imagine si a vorbit chiar fiul dansului , unchi direct al meu.

http://www.tvrplus.ro//editie-universul-credintei-543863

 

Nu sunt de fel bucuroasa ca la ora asta, din toate materialele referitoare la viata , opera si sacrificiile in numele credintei pe care parintele Ilarion V Felea le-a facut fara preget, atat in libertate cat si inchis fiind, transpare atat de putin ca si continut real. Doresc sa multumesc din toata inima acelora care au contribuit cu marturii pretioase si izvorate din suflet ,privitoare la ce s-a intamplat „dupa gratii” cu acest preot minunat cu har de la Dumnezeu , care a lasat teologiei romanesti opera de mare valoare. Dupa amnistierea din 1964 insa, cand dansul nu mai era printre noi, nu a mai fost nimeni din jurul lui , in afara persoanelor nenumite dar mult appreciate mentionate mai sus, care sa depuna efort spre luminarea celor petrecute atunci sau inainte de intemnitare.  Chiar opera lui care incepuse a fi publicata inainte , a fost pusa la index in acea perioada neclara din istoria Bisericii , pana cand oameni de mare prestigiu si valoare in lumea ortodoxiei romanesti , au avut grija si si-au asumat raspunderea pentru  publicarea multora din lucrarile lui ce ar fi ramas in intuneric altfel. Intre ele se numara opera in patru volume, „Spre Tabor”, care a fost apreciata drept fiind ….gasiti aici : https://preotulmartirilarionfelea.wordpress.com/2013/05/28/spre-tabor-cartea-de-capatai-a-preotului-ilarion-v-felea-in-aprecierea-mitropolitului-bartolomeu-valeriu-anania/

Imi permit ca sa redau spre incheiere nota autoarei , formulata  la acea vreme in chiar blogul de fata, mai exact la articolul recomandat.

NOTA Imi permit o scurta adaugire la cuvintele finale ale acestui text pe care l-am citit cu mare emotie. Nu il gasisem pana astazi oricat de multa si insistenta mi-a fost cautarea pe net. Dar…cine cauta gaseste , ni s-a spus si ni s-a promis . Char asa este.

Parintele Ilarion care slujea si predica la Catedrala Ortodoxa a Aradului nu avea cum sa primeasca aplauze pe timpul acela …palme si acuze a primit insa , fara numar de la chiar ierarhii Bisericii . Si invidii care au dus la defaimarea lui pe motive „social- politice”, sentimente starnite de raul care este vesnic activ in orice loc…Fara vreun fundament real. Devenise incomod , era evident pentru cei care cunosteau conjunctura . Au fost vremuri crancene. Dar….atunci cand era randul sau ca sa tina predica dupa slujirea sfantei liturghii, treptele si strada din fata Catedralei erau neincapatoare pentru cei care veneau  sa-l asculte vorbind . Acest lucru a fost consemnat in scris si prin viu grai de martori prezenti atunci . Cuvinetele lui rostite din toata inima se adresau direct sufletelor celor prezenti, si erau primite si absorbite cu multa sete duhovniceasca de credinciosi pentru ca nu erau seci si golite de Iubirea care penetreaza fiecare Cuvant al Domnului , ele porneau direct din inima preotului catre inimile fiilor lui in Hristos. …”suflul oratoric, dinamica ideilor si caldura expresiei, acea revarsare a inimii, calda, in spumele torentilor mintali, curgere a Duhului Sfant spre launtrul fiintei totale a celor ce asculta.”… Minunata redare a bucuriei duhovnicesti depline  traite in prezenta Preotului martir Ilarion Felea. Dumnezeu sa-i odihneasca in pacea Lui  pe Parintele Ilarion cat si pe ierarhul mult induhovnicit care a scris aceste randuri.

Cristina David

articol postat de Cristina David