Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Libertatea vointei

Vointa lui Dumnezeu lucreaza prin vointa omului. Dumnezeu este atotputernic prin desavarsirile lui, omul este atotputernic prin libertatea vointei lui.

Vointa disciplinata ne face sa ne rugam dimineata si seara, sa implinim cuvintele Evangheliei si astfel sa rapim imparatia lui Dumnezeu. Fara vointa nu se deschide nici o inima si nu se face nici un pas pe scara desavarsirii.

Fragmente din invatatura parintelui Ilarion V. Felea, anume din volumul II al lucrarii sale de capatai „Spre Tabor”, subintitulat „Curatirea”.

Cristina David

Crestinismul este religia sfintilor

Video – alcatuit de Cristina David

Crestinismul este religia sfintilor. In cartile de meditatii de mai inainte am incercat sa dovedim alte definitii ale crestinismului.Astfel am vazut pe rand cum:

Crestinismul este religia adevarului;

Crestinismul este religia iubirii;

Crestinismul este religia culturii;

Crestinismul este religia mantuirii; calea desavarsirii;

Crestinismul este religia curatirii sufletului;

Crestinismul esre religia vietii cu Dumnezeu.

Definitiile si dovedirea lor s-ar putea continua.

Incheiem cu definitia care le cuprinde pe toate si arata scopul a toate. Tinta vietii este: a te dezvolta si a te desavarsi pe tine insuti. Crestinismul este religia desavarsirii spirituale, religia sfintilor.

Preot Ilarion V Felea – Prolog la „Cuvantari la vietile sfintilor” -Arad 24.I.1956

Cristina David

„Rugaciunea smereste inima in fata lui Dumnezeu, fereste de pacat, ajuta sa ne innoim viata si sa crestem in virtuti si fapte bune.”

Cine nu se roaga, slabeste in virtute si saraceste cu duhul- se desparte de izvorul luminii, al puterii si al vietii duhovnicesti.

Rugaciunea lui Iisus are darul sa sustina trezvia mintii, sa lumineze vazduhul inimii, sa cultive atentia si evlavia, sa vadeasca dorirea noastra de traire necontenita in prezenta lui Dumnezeu.

Preot Ilarion V. Felea – Spre Tabor – vol. III Luminarea p. 472

Cristina David

Web design – Cristina David (colectia personala)

Intai de toate, Sf. Liturghie ne deprinde cu viata religioasa si cu rugaciunea. Clipele de traire duhovniceasca in aerul curat al bisericii si chemarile repetate la rugaciune, insotite de cantari si rugaciuni sfinte, fac sa patrunda religia si evlavia in simturile noastre, trezesc si dezvolta in inimile noastre ganduri bune, taine ascunse si dorul dupa o viata mai buna si mai curata. (Pr Ilarion V. Felea – Talcuirea Sfintei Liturghii p. 266)


O zi cu pace si lumina!

Cristina David

Credinta vede pe Dumnezeu

Credinta nu cauta, ci vede pe Dumnezeu, oarecum Il experimenteaza si se bucura de El ca de cea mai scumpa comoara. In credinta ne intalnim cu Dumnezeu si traim cu El. Rasplata imediata a acestei trairi este o bucurie sfanta, religioasa; e bucuria unui dor implinit, bucuria vederii fiintei celei mai dragi, bucuria negraita a intalnirii tainice cu Dumnezeu. Experienta aceasta ne da certitudinea in existenta personala a lui Dumnezeu, certitudine mai sigura si mai tare decat toate probele, decat toate dovezile si argumentele pe care le aduce ratiunea logica in sprijinul adevarului despre existenta lui Dumnezeu.

Calea credintei este calea cea mai scurta si cea mai dreapta, calea cea mai laudata si binecuvantata, pentru a ajunge la Dumnezeu. Cei mai multi oameni se intalnesc cu Dumnezeu prin credinta si prin faptele cele bune de credinta.

Ilarion V Felea -„Religia Iubirii” , Ed Reintregirea, p. 153-154

postare – Cristina David

Impacarea omului cu Dumnezeu

Fericitul Augustin intreaba si raspunde: Doresti sa te ridici? Incepe prin a te cobori. Visezi sa zidesti o casa care sa se ridice pana la cer? Aseaz-i intai temelia pe smerenie. Si cu cat mai mult trebuie sa se ridice zidirea, cu atat mai adanci trebuie sa-i fie temeliile.(Fericitul Augustin)

Nimic trainic nu se poate cladi nici pe minciuna, nici pe mandrie(…) A face lucrurile, chiar si cele bune, cu mandrie, e ceva dracesc. Munca si viata evlavioasa, trairea dupa Evanghelie, cresterea in harul si i cunostinta Domnului cere de la noi sinceritate, adevar, smerenie fata de Dumnezeu, fata de aproapele, superior sau inferior, si fata de noi insine; pretind smerenia mintii si a inimii; smerenie in gandire, in privire, in vorbire, in gesturi, in imbracaminte, in mancare si in toate faptele.

Parintele Ilarion V. Felea – Spre Tabor vol.III Luminarea, Editura Crigarux, Piatra Neamt p.132-133

postare – Cristina David

Bucuria duhovniceasca- bucuria sfintilor

In lucrarea „Religia Iubirii” scrisa de parintele Ilarion Felea citim in capitolul intitulat Trairea religioasa ca sunt mai multe moduri de a trai religia, care variaza de la om la om, dupa constructia psihofizica a individului, dupa forta traditiei si particularitatile mediului familial, social si fizic in care traieste. Sunt multe tipuri religioase din care pomenesc aici cateva:

tipul gnostic (in trairea religioasa precumpaneste ratiunea)mistic si moralist

tipul mistic (in trairea religioasaprecumpaneste sentimentul

tipul moralist (cand precumpaneste vointa)

Mai sunt si altele : asceti, misionari, vizionari, etc.

Concluzia la care ne aduce parintele in privinta acestor tipuri religioase este una deosebit de frumoasa si inaltatoare: „deasupra tuturor acestor tipuri, exista unul in care se intalnesc si se contopesc, intr-o personalitate exemplara, toate caracterele bune, adevarate si frumoase, un tip in care tipul gnostic devine una cu tipul mistic, moralist, optimist si spiritualist, si anume tipul religios desavarsit, sfantul. La sfinti trairea religioasa e maxima.” Intrunirea tuturor caractere bunesi frumoase, le aduce bucuria desavarsita, acea bucurie care ii face sa renunte de dragul acestei maxime trairi religioase la bunurile lumii laice si sa indure fara preget nevoi, chinuri, suferinta pana la martiriu. Bucuria aceasta data de trairea religioasa la un nivel maxim este cea mai pretioasa rasplata pe care credinciosul o dobandeste in dar de la Dumnezeu.

…este cea mai puternica forta care leaga sufletul de religie, si prin religie, de Dumnezeu….

Preot Ilarion V. Felea – „Religia iubirii” – editia a 2-a- revizuita, Alba Iulia, Reintregirea pp 68-70

Cristina David

Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua!

Aceasta e, foarte pe scurt, învăţătura creştină despre Dumnezeu, pe care o crede şi o mărturiseşte Biblia întreagă – cea mai importantă capodoperă şi mărturie a adevărului existenţei lui Dumnezeu; învăţătura pe care o cred şi o mărturisesc cei peste opt sute de milioane de creştini, câţi numără astăzi sub aripile lui creştinismul.


Dacă adăugăm acest argument, de cea mai mare autoritate, la toate celelalte dovezi şi probe despre existenţa lui Dumnezeu, concluzia generală care se impune minţii şi inimii noastre, cu o impresionantă forţă de convingere, aceasta este: Dumnezeu există. La concluzia, convingerea şi mărturisirea adevărului existenţei lui Dumnezeu ne duc lumea întreagă şi omenirea întreagă, natura şi istoria, judecata logică şi conştiinţa morală, mintea şi inima, raţiunea şi revelaţia, Biblia şi Biserica creştină. Toate sunt monumente şi temple ale credinţei în Dumnezeu, toate ne răspund în cor: Dumnezeu este Creatorul lumii, Dumnezeu este Părintele nostru iubitor!

Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, binecuvântat este cel ce crede în numele Domnului!

(Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, pp. 138-139)

postare – Cristina David

Pizma – venin in suflet

Toate pacatele dau omului o oarecare placere, o dulceata trecatoare. Pizma ii da numai venin si chin. Pacatul pizmei este otrava care lipseste sufletul de pace, dar in schimb chinuieste constiinta, strica sufletul, usuca trupul, pierde omul. Dintre toate patimile, pizma este cea mai nedreapta si cea mai dreapta. „Este cea mai nedreapta , pentru ca face rau celor buni; cea mai dreapta, pentru ca chinuie pe cei stapaniti.” (Sf. Grigorie Teologul).

Pizma se intalneste intre tot felul de oameni : artisti, invatati, miltari, care se dusmanesc, fara pricina serioasa, pana la moarte. O intalnim chiar si intre fetele bisericesti.. De pilda vezi invidia arhiepiscopului Cezareei impotriva Sfantului Vasile cel Mare (Vietile Sfintilor, vol 1)…s.a.

Omul nu are menirea sa urasca pe aproapele sau, ci sa-l iubeasca. Daca-i mai intelept, sa invete de la el; daca-i mai harnic,sa se ia la intrecere cu el: daca-i mai curat si mai sfant dect el, sa se apropie de el si sa-l urmeze, dupa cum ne indeamna Sf. Apostol Pavel: „Fiti mie urmaritori, precum urmez si eu lui Hristos” (1 Corineteni 11:1)

Pr. Ilarion V Felea – Spre Tabor – vol.I Pregatirea pp. 275-278

Postare – Cristina David

Rugaciunea si nadejdea in Dumnezeu

„Un pustnic marturiseste ( Avva Filimon, Cuvant foarte folositor,, in Filocalia 4, p. 173), ca din 70 de ani , cei mai multi i-a pterecut in ispite. Din toate l-a scos nadejdea in Dumnezeu si rugaciunea.”

La intrebarea fireasca daca oamenii se pot schimba in bine, isi pot imbunatati modul lor de a gandi, simti si isi pot infrumuseta comportamentul, ne raspinde parintele Ilarion in volumul I (Pregatirea) al lucrarii sale de capatai „Spre Tabor” (pp. 131-142).

„Desavarsirea spirituala ste o datorie de constiinta, dar si o dorinta , o nevoie, o trebuinta esentiala a sufletului omenesc. In chip firesc tindem spre desavarsire cum tinde dinauntru in afara si se dezvolta orice faptura, orice floare, orice samanta; din intuneric spre lumina, din catuse spre libertate, din vai spre culmi, din adancuri spre inaltimi”. Mai departe parintele aduce sprijin in afirmatia facuta exemplul convingator si limpede oferit de sfintii Bisericii care sunt o „cununa de lumina si slava”. (pp.133)

„Vietile tuturor sfintilor sunt pentru noi dovezi luminoase ca omul se poate reculege, se poate intoarce de la rau spre bine, se poate imbunatati, sfinti si desavarsi. Dupa Sfantul Antonie cel Mare, omul este fiinta care ingaduie sa fie indreptata. „Cel ce nu poate fi indreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni.” (p.142)

Vom gandi si chiar afirma cu tarie si convingere ca noi nu putem fi sfinti, ca ne-ar trebui o viata intreaga sa ne straduim si tot nu am ajunge la desavarsire spirituala, la asemanarea cu Dumnezeu. Da, este adevarat ca multi credinciosi isi pierd cumva nadejdea in imbunatatire vazand in jurul lor oameni fara preocupare si ingrijire spre acest lucru. In cuprinsul lucrarii „Spre Tabor”, parintele Ilarion Felea ne vorbeste despre felul in care omul poate ajunge la transformarea lui in bine si tot mai bine din punct de vedere spiritual. (pp. 379-402).

Apoi, este bine sa constientizam faptul ca oricat am merge pe o cale gresita, ne putem intoarce pe calea cea buna oricand. Avem nevoie ca si talharul de pe cruce de credinta si dragoste pentru Dumnezeu, caci prin Domnul, noi le putem implini pe toate, asa cum afirma Sfantul Apostol Pavel : „Toate le pot în Iisus Hristos, Cel ce mă întăreşte” (Filip 4, 13). Prin Iisus Hristos s-a convertit Saul prigonitorul si a crezut in El, tot prin Iisus a implinit Pavel apostolatul sau jertfelnic si martiric, urmanu-I Lui Hristos pana la moarte.

„Atunci,…atunci unde e mintea si vointa ta, crestine? Unde sunt puterile tale de om, in stare sa faca atatea lucruri bune si frumoase, care incanta, uimesc si strabat veacurile, daca te lasi stapanit de vraja patimilor?…”(p. 376)

„Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele”

Sursa: Preot Ilarion V Felea „Spre Tabor” vol I Pregatirea, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2007

Cristina David