Despre "DUMNEZEU este IUBIRE" Blog Crestin Ortodox-- Cristina David

Ma numar printre cei care Il considera pe Dumnezeu Tatal Ceresc si Creatorul tuturor celor vazute si nevazute. Sufletul nostru este o particica din El iar stradania de o viata trebuie sa fie aceea de a nu Il pierde , de a-L avea mereu langa noi. El este Calea , Adevarul si Viata , dar este si Iubire in sensul cel mai inalt , mai inaltator in nemarginirea ei . Fara Dumnezeu orizontul cunoasterii noastre ar ramane foarte limitat iar sufletul nostru s-ar "pipernici" de tot , ca sa folosesc un cuvant intrebuintat in scrierile sale de Sfantul Ardealului , Parintele Arsenie Boca . Acestea le-am aflat de-a lungul vietii mele in timp ce in repetate randuri m-am simtit ridicata cu multa blandete dupa o cadere in valurile ei gata sa ma inec , ajutata apoi sa imi revin ca sa constat o data in plus, neindoielnica Prezenta Divina prin care nimic nu este imposibil a fi atins de cel care crede in El , daca Domnul Voieste stiind ca este spre Binele lui si nu spre pierzania sufletului. In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

In post suntem chemati sa intetim lupta impotriva patimilor pentru curatirea sufletului

In fragmentul redat mai jos din scrierea „Spre Tabor”, lucrare de capatai a parintelui Ilarion V Felea, sunt mentionate si posturile de peste an randuite de Biserica, anume avand ca scop luminarea si infrumusetarea sufletului prin incercarea omului de a se elibera de patimi si de a se apropia cat mai mult posibil de desavarsire. Noi stim ca desavarsirea se gaseste doar la Dumnezeu. Dar iarasi stim ca Dumnezeu ne iubeste, ne cheama si vrea sa ajungem langa El. Pentru aceasta ne arata, ne invata si ne ajuta sa ne ridicam atunci cand cadem si de cate ori cadem din cauza slabiciunilor noastre.

„Pentru luminarea, imbunatatirea si desavarsirea sufletului meu si al tau, crestine, exista religia si altarele; pentru infrumusetarea si desavarsirea sufletelor S-a intrupat si S-a rastignit Fiul Lui Dumnezeu, s-a vestit Evanghelia, s-a intemeiat Biserica, s-au randuit sfintele Taine si toate rugaciunile, posturile, faptele bune si slujbele religioase. Pentru curatirea si desavarsirea sufletelor noastre se roaga arhiereii Bisericii, cu privirea, cu inima, cu bratele si cu luminile inaltate spre cer, zicand:”Doamne, doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta pe care a sadit-o dreapta Ta si o desavarseste pe ea” (Ps. 9:15-16). Pentru sfintirea si desavarsirea sufletelor ne facem rugaciunile seara si dimineata, cercetam sfanta Biserica, citim cartile sfinte, punem frau patimilor si ne ostenim sa urcam muntii greutatilor de pe culmile carora privirile noastre se odihnesc in zare si inimile in pacea lui Dumnezeu...La munti, suflete, sa ne ridicam, spre cer, spre Dumnezeu.” (Pr Ilarion V Felea -Spre Tabor, vol I, Pregatirea, Ed. Crigarux, pp.128-129)

Cristina David

Pocainta- teza de doctorat a parintelui profesor Ilarion V Felea

Pocainta. Studiu de documentare teologică și psihologică„, este teza de doctorat a parintelui Ilarion V Felea si a fost tiparita prima oara la Sibiu in anul 1939. Reeditarea ei s-a facut in anul 2018 la Editura Reintregirea.

Cartea despre pocainta a Parintelui Martir Ilarion Felea are valoare de document, fiind rodul intuirii importantei fundamentale a pocaintei si a relatiei cu duhovnicul intr-o societate tot mai impovarata de pacat si tot mai secularizata. Este o pledoarie pentru redescoperirea locului central al Tainei Spovedaniei in viata Bisericii ca taina a vindecarii omului de moartea pacatului, a aflarii adevaratei libertati si a intoarecrii la Dumnezeu, pentru ca, dupa cum spune autorul, „e scoala smereniei, cea mai buna scoala religioasa si in acelasi timp o curatire a templului inimii, ca sa intre in el si sa-l stapaneaca Hristos, Imparatul maririi; e cea mai buna scoala a renasterii morale si nationale”. – Preot Florin Botezan

Cristina David

Parintele Ilarion – In Memoriam Felea – 18 septembrie

Am primit astazi delicate si pioase mentionari in amintirea parintelui Ilarion V Felea, de la doua persoane deosebite, pentru care le multumesc din suflet:

https://www.atitudini.com/2019/09/sinaxar-18-septembrie-preotul-ilarion-v-felea-teologul-luminii-taborice-din-temnitele-comuniste/

https://gabrielamihaitadavid.wordpress.com/2019/09/18/azi-pr-ilarion-felea/

La 18 septembrie 1961 pleca la ceruri sufletul parintelui Ilarion Felea, mult cunoscut si iubit de catre toti detinutii temnitei din Aiud pentru sfaturile, rugaciunile si incurajarile pe care le oferea cu multa idaruire celor care sufereau cumplit alaturi de el.

“Era prin anii 1960-1961, în celularul din Aiud. Într-o zi se anunţă, prin formele de mass-media din puşcărie, morse la perete şi calorifer: “A murit părintele Ilarion Felea!” (…) În Aiud erau feţe înalte din alte confesiuni, dar nimeni nu avea popularitatea părintelui Stăniloae, a ieromonahului Anania şi a părintelui Ilarion Felea, toţi fiind în Aiud la ora aceea.

Înmormântat fără cruce şi fără a i se cunoaşte locul unde odihnesc rămăşiţele pământeşti, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică şi Neam, aşa cum odinioară au făcut-o strămoşii săi, moţii, de unde a provenit.

Iată un fragment – publicat în “Telegraful român”, nr. 31-34/ 1994, p. 4 – din mărturia preotului Ioan Bardaş, fost deţinut politic la închisoarea din Aiud:

“Era prin anii 1960-1961, în celularul din Aiud. Într-o zi se anunţă, prin formele de mass-media din puşcărie, morse la perete şi calorifer: “A murit părintele Ilarion Felea!” (…) În Aiud erau feţe înalte din alte confesiuni, dar nimeni nu avea popularitatea părintelui Stăniloae, a ieromonahului Anania şi a părintelui Ilarion Felea, toţi fiind în Aiud la ora aceea.

Când moare cineva afară, vin toţi cei dragi şi-l petrec după toată rânduiala creştinească. Pe părintele Felea l-am petrecut cu sufletele, noi, “fraţii şi rudeniile lui” de idealuri şi suferinţă. N-a fost bătrân, dar a murit pentru că nu i s-a dat asistenţă medicală, aşa “se planifica” în puşcăriile comuniste.

Oamenii, respectiv noi, deţinuţii, am urmărit mersul bolnavului până a închis ochii.

Aflând vestea mutării sale la Domnul, am stat de veghe două seri, până l-au dus la groapă la “Trei plopi”, cimitirul deţinuţilor politici. A doua seară au şi dat alarmă cei de jos de lângă morgă, unde era trupul părintelui: “Acuma îl duce la groapă pe părintele Felea!”. Într-adevăr, se auzea o căruţă, o droşcă braşoveană, trasă de un cal, cu doi gardieni pe capră ducându-i sicriul. Erau trei porţi până la poarta principală şi în liniştea nopţii se auzea mersul carului.

Noi stăteam sub pătură, era după ora 10:00, ora stingerii, nu ne mişcam. Acuma începea “prohodul”. Toţi cei 5.000 de prizonieri politici din Aiud, asistaţi de cei 400 de preoţi ortodocşi, se rugau după rânduială: “Cu sfinţii odihneşte, Doamne, sufletul adormitului robului tău Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”.

Acestea le rosteau toţi, chiar dacă în celulă nu era preot; dacă era şi preot, se făcea o rânduială mai dezvoltată, tot sub pătură. Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală, unde se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofiţerul de serviciu cu o bară ascuţită din fier şi o înfingea în inima celui răposat, să se convingă “stăpânirea” de moartea omului. Ce scenă sinistră şi lugubră, demnă de Evul Mediu, însă ea se petrecea în evul modern, în era comunistă!

Carul funebru se ducea la “Trei plopi”, la cap se punea celui răposat un stâlp din lemn pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din dosarul deţinutului. După codurile comuniste, atât mai rămânea din viaţa omului. Când se încheia “prohodul” cu cuvântul “Amin!” – se mai auzeau morsele la perete şi calorifer: “Dumnezeu să-l ierte, în veci să fie pomenirea lui!”.

Pentru o pioasa aducere aminte a celui care a fost parintele martir si marturisitor Ilarion V Felea am ales impresiile scrise, sub anonimat, de catre o cititoare :

„Acest smerit marturisitor al Lui Hristos a fost un doct, o bogatie a neamului romanesc. Dar despre bogatia inimii parintelui Ilarion nu voi scrie, au facut-o altii, eu nu l-am cunoscut.
L-am ‘intalnit’ astazi, citind aceste drepte marturii despre tumultoasa lui viata.
“Unchiul Ilarie”, ce frumos suna! asa cum l-au numit nepotelele sale, Cristina si sora ei, prin mucenicia lui a devenit ‘unchiul neamului romanesc’.
Trecerea la Domnul a parintelui Ilarion ‘icoana bunatatii’ asa cum l-a numit parintele Sofian, starea de veghe, prohodul, durerea a celor 5 mii de detinuti, conditiile in care se rugau, Aiudul…mi-au umplut ochii de lacrimi, lacrimi care nu se mai terminau, cand deodata m-am trezit din plans; O, Doamne, ce mangaiere! Aveam in fata ochilor inca inlacrimati, caruta, hodorogeala, drumul spre ‘trei plopi’, groapa comuna, gardienii, care in dusmania lor, n-au realizat ca in sicriul pe care-l carau era doar ‘un pumn de tarana’. Sufletul curat al parintelui Ilarion era demult in bratele Domnului Iisus Hristos!
Fie pomenirea lui in veci! ” (maria)

Cristina David

Omul poate sa fie mai bun daca vrea sa fie mai bun


Dupa ce a rostit Fericirile, dupa ce a vorbit ucenicilor despre implinirea legilor si a poruncilor lui Dumnezeu, despre milostenie si iubire, despre post si rugaciune, Iisus Hristos a incheiat zicand asa: ” Asadar toate cate voiti sa va faca oamenii, faceti si voi lor asemenea, aceasta este legea si proorocii” (Mt. 7:12).


Talcuind aceste cuvinte Sf Ioan Gura de Aur scrie : „Nu e nevoie de legi intortocheate, de vorbe multe sau de o invatatura mestesugita, vointa ta sa fie lege. Vrei sa ti se faca binele? Fa-l si tu altuia. Vrei sa ai parte de mila? Ai si tu mila de aproapele. Vrei sa fii laudat? Lauda si tu pe altul. Vrei sa fii iubit? Iubeste. Vrei sa ai parte de intaietate? Fa loc intai altuia sa ajunga la ea. Tu sa fii judecator, tu sa fii legiuitor al vietii tale. Si iarasi: „Ceea ce tie nu-ti place, altuia nu face”(Tob.4:15). Prin legea aceasta din urma ne indeamna a ne feri de pacat; prin porunca cea de mai inainte, sa facem binele. Ceea ce tie nu-ti place, altuia nu face! Nu-ti place sa fii batjocorit? Nu batjocori nici tu pe altii. Nu-ti place sa fii pizmuit? Nu pizmui nici tu. Si intr-un cuvant, in toate imprejurarile, daca tinem in minte aceste ziceri, nu vom avea nevoie de alta invatatura. Caci cunoasterea virtutii (Dumnezeu) a sadit-o in firea noastra, insa faptuirea si indreptarea a incredintat-o slobodei noastre vointe.”
Omul nu poate fi mai bun, iubiti crestini, daca nu vrea sa fie mai bun. Omul poate ajunge la statornicia in bine, poate ajunge mai bun, daca vrea sa fie mai bun.

Pr Ilarion V Felea – Spre Tabor vol. II Curatirea, pp. 210-211



Cumpatarea si Postul

In aceste zile ale Postului Sfintelor Pasti cand ne pregatim sufleteste intr-un mod special , cu mai multa luare aminte la felul in care ne ducem viata de crestini, pentru a intampina luminoasa Sarbatoare a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos in pace si cu suflet curat, orice abtinere de la obisnuinte rele si deprinderi urate care ecident sunt piedici mari in calea spre mantuire, ne este de mult folos.

Il voi lasa pe parintele Ilarion ca sa ne vorbeasca despre cumpatare caci indemnurile sale adresate creştinilor sunt dintre cele de mai cu luare aminte. Înfrânarea poftelor se arată în traiul cumpatat subliniaza Părintele Felea.

„Cumpatarea este masura si cuviinta in toate: <<Sa umblam cuviincios, ca ziua , nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma,…si grija de trup sa nu o prefaceti in pofte>> (Rom 13:13-14).”

„Cumpatarea pregateste si face cu putinta binefacerea (darnicia, milostenia, generozitatea), una dintre cele mai alese daca nu cea dintai intre virtutile evanghelice. Bun si milostiv este omul care pe toti iubeste si pe nimeni nu nedreptateste; care pe toti ajuta si pe nimeni nu asupreste….Asa se intelege de ce faptele bune, faptele indurarii trupesti si sufletesti, pa care Dumnezeu le-a gatit ca sa umblam in ele (Ef. 2:10), trag mai greu decat orice in cumpana judecatii din urma (Mt. 25: 31-46).”

„Viata cumpatata scoate mintea din simturi si stinge poftele din carnea trupului. De aceea, spune Sfantul Isaac Sirul : <<In tot ce faci sa te calauzeasca cumpatarea trupului si curatia constiintei >>”.

„Mantuitorul ne indeamna la cumpatare cand spune invataceilor sai:<<Luati seama de voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de manacare si de bautura peste masura si de grijile lumii..>>(Luca 21:34).”

Sursa: „Spre Tabor”, vol. III Luminarea (pp.148-164).
(Metoda folosită în eleborarea acestei lucrări nu este una menită să ducă la construirea unui sistem de gândire abstract şi greoi, lipsit de viziune, ci esteuna care să permită accesibilitatea învăţăturii creştine ortodoxe la nivelul unei cât mai întinse audienţe.)

Cristina David

Preotul Ilarion V. Felea – mărturia parintelui Oprea Craciun , ucenic al parintelui Ilarion

Părintele Oprea Crăciun, prin mijlocirea căruia am publicat opera monumentală de Parintele  Ilarion: Spre Tabor (publicată de mănăstirea noastră în 4 volume), i-a fost ucenic devotat şi apologet al operei şi învăţăturilor sale. Redăm aici sincera şi preţioasa sa mărturisire: „Mă preocupă publicarea acestei opere a Părintelui Ilarion, ca o datorie sacră, încredinţată Părintelui Tudor Damian din Arad, împreună slujitor la Catedrala din Arad, după desfiinţarea Academiei Teologice, al cărei rector era, până în 1948, şi împreună vieţuitor şi mărturisitor… şi la «universitatea» din Aiud.

Părintele Tudor Damian, onorându-mă, mai ales după anul 1993, cu cinstea de a-i fi confident, mi-a mărturisit următoarele: «Slujind la rând, împreună la Catedrală, şi apreciindu-i talentul, cunoştinţele şi trăirea simţită la serviciile divine, l-am rugat să-şi rezerve tot timpul pentru scris, obligându-mă, împreună cu ceilalţi confraţi, între care şi Părintele Bogdan Petru, să-l înlocuim în săptămâna sa de serviciu… Şi a scris.
În 1958 am fost arestaţi. Ancheta se făcea acum altfel decât în 1948-49, când îţi scriai tu declaraţia, sub presiunea maltratării, ci, anchetatorul scria răspunsul la interogatoriul ce ţi-l făcea. Părintele Ilarion nu semna niciodată scrisul aceluia, dacă nu era fidel cu declaraţiile Părintelui, riscând orice presiune fizică. Acuza a fost următoarea: Ai ştiut că în 1948 Biserica a fost desprinsă de stat, şi totuşi ai continuat să faci religie cu tineretul în biserică, antrenându-l într-un număr deosebit de mare; de ce ai făcut-o? Acesta a fost actul de acuzare.

Foto – Spre Tabor – coperta vol. III – Luminarea

În închisoare m-a rugat, ca, scăpând, la vremea ei (ştiind că va muri), să-i public manuscrisele»
Părintele Tudor, înainte de a trece la cele veşnice, ştiind că Ioan Felea (fiul) n-a reuşit să găsească înţelegere nici la Bucureşti, nici la Arad spre a le publica, m-a rugat să urmăresc desfăşurarea acestei preocupări, ştiind că Părintele Ilarion m-a acceptat să-i fiu fiu duhovnicesc, mai ales din mai 1956, când, venind de la Aiud, n-am mers acasă, în Bihor, până nu m-am spovedit într-o după-amiază întreagă şi a doua zi până la rugăciunea Tatăl nostru din timpul Sfintei Liturghii… Şi apoi până cu o săptămână înainte de a fi arestat în 1958.

Dea Domnul ca toţi cei ce vor gusta şi urma Spre Tabor, să antreneze tot neamul creştinesc la trăirea în Hristos şi la sfintele slujbe în sfânta Biserică, şi în viaţa lor şi a noastră de zi cu zi”.

material realizat de mănăstirea Paltin Petru Vodă

Cristina David

Parintele Ilarion Felea din Arad – un harismatic crestin ortodox

Am aflat printre lecturile facute pe internet o carte scrisa de Radu Teodorescu intitulata „Harismaticul in Biserica Crestin Ortodoxa” , carte in care autorul explica in termeni pe intelesul tuturor ce inteles are cuvantul „harismatic” folosit in expresia „harismatic crestin ortodox”.

Harismaticul creştin ortodox este o persoană care L-a luat pe Hristos în serios Şi fiidncă a făcut acest lucru Hristos a ajuns să îi transfigureze viaţa. Prin urmare harismaticul este unul care a ajuns să II iubească dezinteresat şi fără de nici o urmă de interes pe lisus. La fel de bine cei care vin în contact cu harismaticul pot să vadă această iubire a lui dezinteresată faţă de lisus.

Este prin urmare cât se poate de adevărat că harismaticul este o persoană providenţială care este lăsată de Dumenzeu pentru folosul creştinilor ortodocşi simpli. Creştinii ortodocşi simpli când văd un harismatic sunt întăriţi si la fel de bine ajung să fie cât se poate de însufleţiţi. Aceasta fiidncă ei văd pe cineva care a trecut prin propriile lor probleme si în cele din urmă a ieşit învingător. Este adevărat că harismaticul creştin ortodox este un învingător.

Pentru a da un exemplu de persoana care intruchipeaza calitatile unui harismatic crestin ortodox autorul il numeste pe parintele Ilarion Felea din Arad.

Au fost mai mulţi harismatici crestin ortodocşi care au ajuns să plătească cu propria lor viaţă viziunea lor creştin ortodoxă.
Unul dintre aceste cazuri a fost părintele din Arad România Ilarion Felea. Rănit de dragostea lui Hristos după ce a scris Şi a propovăduit mai multă vreme pe Iisus părintele Ilarion Felea avea să fie închis în temniţele sovietice unde îşi va găsii Şi obştescul sfârit la anul 1961. Avem aici de a face cu un caz de harismatic creştin ortodox care atât a fost de pătruns de adevărurile creştin ortodoxe că în cele din urmă a ales să moară pentru ele. Iată prin urmare ce înseamnă un harismatic creştin ortodox autentic. Acesta de multe ori convinge prin propria viaţă după cum a făcut-o părintele Ilarion Felea.

Sunt mulţi care îi consideră pe harismaticii creştin ortodocşi un fel de visători. Ei sunt cei care visează la o lume mai bună, la încetarea duşmăniilor si a neînţelegerilor, la o viaţă fără de vicii si de patimi. Este cât se poate de evident că numai un visitor ar putea să îşi dorească asemenea lucruri. Realitatea este că am ajuns atât de prinşi în jocul murdar al lumii din jurul nostru că un harismatic ni se pare un lucru străin dacă nu imposibil. Totusi, Biserica Crestin Ortodoxă trebuie să avem în vedere că a dat lumii mai mulţi harismatici care au văzut lumea diferit decât o vedem noi. Să fie ei doar un fel de accidente ale istoriei? Nu, adevărul este că harismaticii crestin ortodocşi nu sunt simple accidente ale istoriei ci el sunt mult mai mult. Ei sunt persoane care ne fac să vedem lucrurile mult mai centrate pe Hristos. Harismaticii nu sunt oameni ai momentului care merg după deviza: trăieşte clipa. Harismaticii sunt oameni de viziune care văd lucrurile în ansamplul lor si în cele din urmă pot să tragă o concluzie despre cum ar trebui să fie lucrurile cu adevărat. Asa se face că harismaticul este o persoană care studiază asiduu realităţile lumii din jur. Harismaticul este conştient că nu poate să schimbe pe cei din jur dacă mai înainte nu i-a studiat sau mai bine spus dacă nu a ajuns să îi cunoască. Trebuie să ne cunoaştem semenii ca în cele din urmă făcând astfel să ajungem să îi si ajutăm. Cazul părintelui Ilarion Felea este fără doar si poate unul inedit.

 

părintele Ilation Felea a fost un harismatic creştin ortodox ne-o spun cărţile lui. Dintre ele se disting două: Religia iubirii Şi Religia culturii. Este evident că părintele a scris mai multe cărţi dar acestea două sunt cele care au un profund caracter harismatic. In zilele noastre poate uităm mult prea repede de cazul părintelui Ilarion Felea fiindcă adevărul este că nu prea suntem interesaţi de harismatici crestin ortodocşi autentici. După cum am spus mai mulţi harismatici crestin ortodocşi în timpul vieţii în loc să fie recunoscuţi si urmaţi si-au atras ură si ranchiună din diferite mtoive. De la această situaţie nu a făcut rabat nici părintele Ilarion Felea care a mărturisit pe Hristos în temniţă.

Ca părintele Ilarion Felea au fost mai mulţi harismatici creştin ortodocşi care au ajuns în temniţele sovietice: Constantin Galeriu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghius, Ioan Iovan sau Calciu Dumitreasa. Este de amintit aici că comuniştii din secolul al XX-lea i-au găsit pe harismaticii creştin ortodocşi cât se poate de inconvenieţi şi de periculoşi. Este o realitate tristă dar adevărată.

Cristina David