Interviu cu Parintele Iustin Petre staretul Manastirii „Sf Ioan Casian” – despre eroi ai credintei in Romania comunista

Parintele IUSTIN PETRE

Staretul Manastirii Sf. Ioan Casian

„Vrem sa recunoastem sau nu , avem nevoie de eroi ai credintei”

– Saptamana trecuta, Manastirea Sf. Ioan Casian de la Gurile Dobrogei (Constanta) si-a deschis portile pentru a gazdui un eveniment spiritual de exceptie: expozitia dedicata memoriei unor martiri ortodocsi care au patimit in inchisorile comuniste, pentru credinta lor: Arsenie Boca, Gheorghe Calciu, Daniil Sandu Tudor, Pr Ilarion Felea, Ioan Ianolide si Valeriu Gafencu. Este pentru prima data in Romania cand un asezamant monahal promoveaza o asemenea manifestare. De ce credeti ca este important sa comemoram, dupa mai mult de jumatate de secol, jertfa din credinta in temnite?
– Crucificarea neamului romanesc in temnitele comuniste, pentru si in numele lui Hristos, este un adevar istoric prea putin cunoscut. Acolo, in temnite, a dainuit fiinta noastra crestina nealterata. S-a spus in nenumarate randuri ca neamul care nu-si cunoaste si nu-si asuma responsabil trecutul nu va dainui in istorie si va fi sortit inevitabil disparitiei. Adevarul doare si este incomod pentru multi, de aceea e nevoie de curaj sa mergi si sa-l afli intr-o asemenea expozitie. Dar sa nu uitam ce a zis Hristos: Cunoasteti Adevarul si Adevarul va va face liberi!

„Principalele victime ale regimului comunist nu au fost oamenii politici, ci adevaratii marturisitori ai lui Hristos”

 

– Totusi, nici unul dintre martirii inchisorilor nu a fost bagat in puscarie pe motive religioase, ci numai pe motive politice. De ce credeti ca a procedat regimul comunist asa?

– Sa nu uitam ca in Romania, regimul comunist s-a pretins a fi o democratie populara, care democratie, macar de fatada, se obliga sa respecte si sa garanteze drepturile si libertatile omului, si unul dintre aceste drepturi este libertatea de constiinta si libertatea religioasa. Iata motivul pentru care, la noi si nu numai, regimul comunist s-a folosit din plin de minciuna si viclenie, pentru a-si masca rautatea sau gradul de cruzime in fata lumii, inscenand mincinoase procese politice unor oameni nevinovati si neimplicati politic, din elita interbelica romaneasca. Mari teologi, precum parintele Dumitru Staniloae, parintele Ilarion Felea, parintele Dimitrie Bejan, parintele Arsenie Boca, parintele Sofian Boghiu, parintele Galeriu, parintele Nicolae Steinhardt etc., si alaturi de acestia toti membrii miscarii Rugul Aprins, de la manastirea Antim din Bucuresti, au fost condamnati, fara sa faca parte dintr-un anume partid politic. Acesti oameni ai lui Hristos suparau regimul, exclusiv prin rezistenta lor spirituala si prin verticalitatea lor duhovniceasca. Desigur, motivul oficial al condamnarii a fost de o cu totul alta natura, nicidecum religios: instigare la revolta impotriva regimului, nesupunere civica, activitate periculoasa impotriva ordinii sociale etc. De altfel, aproape toate aceste asa-zise procese politice care au bagat zeci de mii de romani in bezna temnitelor ori i-au trimis la Canal, au fost o jalnica mascarada. Din punctul meu de vedere, inchisorile si lagarele comuniste sunt cel mai bun material didactic pentru oricine vrea sa cunoasca adevarata fata a comunismului, antihrismul sau profund, capabil sa puna in aplicare cele mai oribile metode de a umili si a desfiinta totalmente pe omul crestin. Slava Domnului ca in acest sens s-a scris destul pentru memoria celor de buna credinta, care au urechi de auzit si ochi ca sa vada.

„Temnita a fost o adevarata academie duhovniceasca”

– Multi dintre cei trecuti prin inchisorile comuniste afirma ca au dovedit o traire crestina mult mai intensa in timpul detentiei…

O minune in podisul Dobrogei

– Intr-adevar, temnita a fost o grea piatra de incercare pentru crestinii nostri. Se cunosc torturile inimaginabile la care au fost supusi. Multi dintre ei au cedat mai devreme sau mai tarziu, s-au lepadat de Hristos ca sa nu mai fie torturati, dar apoi s-au ridicat iarasi. Altii au rezistat pana la capat si au murit marturisitori, altii supravietuiesc si astazi. Mi-a dat Dumnezeu marele privilegiu sa-i cunosc de aproape pe cei doi mari parinti, stalpi ai ortodoxiei romanesti, supravietuitori ai iadului comunist: parintele Iustin Parvu si parintele Arsenie Papacioc.

Exista o superba marturie a parintelui Dumitru Staniloae despre asta. „L-am intalnit pe Dumnezeu”, spunea parintele, „prima oara, in satul natal, in povestile batranilor, apoi in Sfanta Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti si, abia tarziu, in timpul detentiei, L-am intalnit in rugaciune. Temnita m-a invatat sa ma rog. Temnita a fost o adevarata academie duhovniceasca.”

– Cu siguranta stiti ca a inceput sa existe o evlavie populara pentru cativa dintre marturisitorii crestini care au murit in temnitele comuniste, cum sunt Pr. Daniil de la Rarau (Sandu Tudor), Pr. Ilarion Felea, Valeriu Gafencu, Mircea Vulcanescu. Li se fac icoane, acatiste, lumea li se roaga. Mai mult, de o vreme, oamenii depun marturie ca se intampla minuni cu ramasitele pamantesti gasite in gropile comune de la Aiud, unde au fost aruncati nenumarati detinuti politici. Cum interpretati toate acestea?

 

– Exista o nevoie fireasca, in special in randul tinerilor, de a cauta modele de traire ortodoxa autentica, modele care sa-i impresioneze prin daruirea lor totala fata de Hristos, indiferent de consecintele in plan social sau personal. Vrem sa recunoastem sau nu, avem nevoie de eroi ai credintei, la care sa ne raportam propria noastra vietuire crestina. Adevarul este ca suntem cu atat mai impresionati, cu cat aceste modele sunt gasite in istoria recenta. Citind o carte de marturii ale ororilor din temnitele comuniste ti se rascoleste constiinta crestina oricat de insensibil ai fi.

fragmente din interviul publicat in Formula As – sectia SPIRITUALITATE – autor Claudiu Tarziu (2 sept 2011)