Rugaciunea si nadejdea in Dumnezeu

„Un pustnic marturiseste ( Avva Filimon, Cuvant foarte folositor,, in Filocalia 4, p. 173), ca din 70 de ani , cei mai multi i-a pterecut in ispite. Din toate l-a scos nadejdea in Dumnezeu si rugaciunea.”

La intrebarea fireasca daca oamenii se pot schimba in bine, isi pot imbunatati modul lor de a gandi, simti si isi pot infrumuseta comportamentul, ne raspinde parintele Ilarion in volumul I (Pregatirea) al lucrarii sale de capatai „Spre Tabor” (pp. 131-142).

„Desavarsirea spirituala ste o datorie de constiinta, dar si o dorinta , o nevoie, o trebuinta esentiala a sufletului omenesc. In chip firesc tindem spre desavarsire cum tinde dinauntru in afara si se dezvolta orice faptura, orice floare, orice samanta; din intuneric spre lumina, din catuse spre libertate, din vai spre culmi, din adancuri spre inaltimi”. Mai departe parintele aduce sprijin in afirmatia facuta exemplul convingator si limpede oferit de sfintii Bisericii care sunt o „cununa de lumina si slava”. (pp.133)

„Vietile tuturor sfintilor sunt pentru noi dovezi luminoase ca omul se poate reculege, se poate intoarce de la rau spre bine, se poate imbunatati, sfinti si desavarsi. Dupa Sfantul Antonie cel Mare, omul este fiinta care ingaduie sa fie indreptata. „Cel ce nu poate fi indreptat este neom, caci aceasta se afla la neoameni.” (p.142)

Vom gandi si chiar afirma cu tarie si convingere ca noi nu putem fi sfinti, ca ne-ar trebui o viata intreaga sa ne straduim si tot nu am ajunge la desavarsire spirituala, la asemanarea cu Dumnezeu. Da, este adevarat ca multi credinciosi isi pierd cumva nadejdea in imbunatatire vazand in jurul lor oameni fara preocupare si ingrijire spre acest lucru. In cuprinsul lucrarii „Spre Tabor”, parintele Ilarion Felea ne vorbeste despre felul in care omul poate ajunge la transformarea lui in bine si tot mai bine din punct de vedere spiritual. (pp. 379-402).

Apoi, este bine sa constientizam faptul ca oricat am merge pe o cale gresita, ne putem intoarce pe calea cea buna oricand. Avem nevoie ca si talharul de pe cruce de credinta si dragoste pentru Dumnezeu, caci prin Domnul, noi le putem implini pe toate, asa cum afirma Sfantul Apostol Pavel : „Toate le pot în Iisus Hristos, Cel ce mă întăreşte” (Filip 4, 13). Prin Iisus Hristos s-a convertit Saul prigonitorul si a crezut in El, tot prin Iisus a implinit Pavel apostolatul sau jertfelnic si martiric, urmanu-I Lui Hristos pana la moarte.

„Atunci,…atunci unde e mintea si vointa ta, crestine? Unde sunt puterile tale de om, in stare sa faca atatea lucruri bune si frumoase, care incanta, uimesc si strabat veacurile, daca te lasi stapanit de vraja patimilor?…”(p. 376)

„Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele”

Sursa: Preot Ilarion V Felea „Spre Tabor” vol I Pregatirea, Ed. Crigarux, Piatra Neamt, 2007

Cristina David

Preacuviosul Antonie cel Mare – „Inger pamantesc si om ceresc”

„Antonie era un adevarat ascet, calugar sfant, vietuitor cu Hristos, in desavarsita infranare si curatie. Asa a trait pana la adanci batranete, adica pana in anul 356, cand si-a implinit calatoria si a primit cununa mariri, avand varsta de 105 ani. Biserica pomeneste numele lui de mare sfant parinte la 17 ianuarie.

„Desi om fara carte si fara scoala, care n-a stiut nici macar sa scrie, Sfantul Antonie este unul dintre cei mai mari invatatori ai vietii crestine, cu cuvintele si faptele lui. Antonie este unul dinre intemeietorii vietii monahale, a vietii inchinate cu totul lui Dumnezeu. De aceea este numit „patriarhul calugarilor singuratici”, „inger pamantesc si om ceresc”, Parinte al parintilor”, „Sihastrul Domnului, Sfantul Parintele nostru Antonie cel Mare”.

(Parintele Ilarion Felea – Preacuviosul Antonie cel Mare „Cuvantari la vietile sfintilor” vol I)