Parintele Ilarion – In Memoriam Felea – 18 septembrie

Am primit astazi delicate si pioase mentionari in amintirea parintelui Ilarion V Felea, de la doua persoane deosebite, pentru care le multumesc din suflet:

https://www.atitudini.com/2019/09/sinaxar-18-septembrie-preotul-ilarion-v-felea-teologul-luminii-taborice-din-temnitele-comuniste/

https://gabrielamihaitadavid.wordpress.com/2019/09/18/azi-pr-ilarion-felea/

La 18 septembrie 1961 pleca la ceruri sufletul parintelui Ilarion Felea, mult cunoscut si iubit de catre toti detinutii temnitei din Aiud pentru sfaturile, rugaciunile si incurajarile pe care le oferea cu multa idaruire celor care sufereau cumplit alaturi de el.

“Era prin anii 1960-1961, în celularul din Aiud. Într-o zi se anunţă, prin formele de mass-media din puşcărie, morse la perete şi calorifer: “A murit părintele Ilarion Felea!” (…) În Aiud erau feţe înalte din alte confesiuni, dar nimeni nu avea popularitatea părintelui Stăniloae, a ieromonahului Anania şi a părintelui Ilarion Felea, toţi fiind în Aiud la ora aceea. „

Înmormântat fără cruce şi fără a i se cunoaşte locul unde odihnesc rămăşiţele pământeşti, preotul profesor Ilarion V. Felea s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru Biserică şi Neam, aşa cum odinioară au făcut-o strămoşii săi, moţii, de unde a provenit.

Iată un fragment – publicat în “Telegraful român”, nr. 31-34/ 1994, p. 4 – din mărturia preotului Ioan Bardaş, fost deţinut politic la închisoarea din Aiud:

“Era prin anii 1960-1961, în celularul din Aiud. Într-o zi se anunţă, prin formele de mass-media din puşcărie, morse la perete şi calorifer: “A murit părintele Ilarion Felea!” (…) În Aiud erau feţe înalte din alte confesiuni, dar nimeni nu avea popularitatea părintelui Stăniloae, a ieromonahului Anania şi a părintelui Ilarion Felea, toţi fiind în Aiud la ora aceea.

Când moare cineva afară, vin toţi cei dragi şi-l petrec după toată rânduiala creştinească. Pe părintele Felea l-am petrecut cu sufletele, noi, “fraţii şi rudeniile lui” de idealuri şi suferinţă. N-a fost bătrân, dar a murit pentru că nu i s-a dat asistenţă medicală, aşa “se planifica” în puşcăriile comuniste.

Oamenii, respectiv noi, deţinuţii, am urmărit mersul bolnavului până a închis ochii.

Aflând vestea mutării sale la Domnul, am stat de veghe două seri, până l-au dus la groapă la “Trei plopi”, cimitirul deţinuţilor politici. A doua seară au şi dat alarmă cei de jos de lângă morgă, unde era trupul părintelui: “Acuma îl duce la groapă pe părintele Felea!”. Într-adevăr, se auzea o căruţă, o droşcă braşoveană, trasă de un cal, cu doi gardieni pe capră ducându-i sicriul. Erau trei porţi până la poarta principală şi în liniştea nopţii se auzea mersul carului.

Noi stăteam sub pătură, era după ora 10:00, ora stingerii, nu ne mişcam. Acuma începea “prohodul”. Toţi cei 5.000 de prizonieri politici din Aiud, asistaţi de cei 400 de preoţi ortodocşi, se rugau după rânduială: “Cu sfinţii odihneşte, Doamne, sufletul adormitului robului tău Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”.

Acestea le rosteau toţi, chiar dacă în celulă nu era preot; dacă era şi preot, se făcea o rânduială mai dezvoltată, tot sub pătură. Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală, unde se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofiţerul de serviciu cu o bară ascuţită din fier şi o înfingea în inima celui răposat, să se convingă “stăpânirea” de moartea omului. Ce scenă sinistră şi lugubră, demnă de Evul Mediu, însă ea se petrecea în evul modern, în era comunistă!

Carul funebru se ducea la “Trei plopi”, la cap se punea celui răposat un stâlp din lemn pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din dosarul deţinutului. După codurile comuniste, atât mai rămânea din viaţa omului. Când se încheia “prohodul” cu cuvântul “Amin!” – se mai auzeau morsele la perete şi calorifer: “Dumnezeu să-l ierte, în veci să fie pomenirea lui!”.“

Pentru o pioasa aducere aminte a celui care a fost parintele martir si marturisitor Ilarion V Felea am ales impresiile scrise, sub anonimat, de catre o cititoare :

„Acest smerit marturisitor al Lui Hristos a fost un doct, o bogatie a neamului romanesc. Dar despre bogatia inimii parintelui Ilarion nu voi scrie, au facut-o altii, eu nu l-am cunoscut.
L-am ‘intalnit’ astazi, citind aceste drepte marturii despre tumultoasa lui viata.
“Unchiul Ilarie”, ce frumos suna! asa cum l-au numit nepotelele sale, Cristina si sora ei, prin mucenicia lui a devenit ‘unchiul neamului romanesc’.
Trecerea la Domnul a parintelui Ilarion ‘icoana bunatatii’ asa cum l-a numit parintele Sofian, starea de veghe, prohodul, durerea a celor 5 mii de detinuti, conditiile in care se rugau, Aiudul…mi-au umplut ochii de lacrimi, lacrimi care nu se mai terminau, cand deodata m-am trezit din plans; O, Doamne, ce mangaiere! Aveam in fata ochilor inca inlacrimati, caruta, hodorogeala, drumul spre ‘trei plopi’, groapa comuna, gardienii, care in dusmania lor, n-au realizat ca in sicriul pe care-l carau era doar ‘un pumn de tarana’. Sufletul curat al parintelui Ilarion era demult in bratele Domnului Iisus Hristos!
Fie pomenirea lui in veci! ” (maria)

Cristina David

Parintele Ilarion Felea din Arad – un harismatic crestin ortodox

Am aflat printre lecturile facute pe internet o carte scrisa de Radu Teodorescu intitulata „Harismaticul in Biserica Crestin Ortodoxa” , carte in care autorul explica in termeni pe intelesul tuturor ce inteles are cuvantul „harismatic” folosit in expresia „harismatic crestin ortodox”.

Harismaticul creştin ortodox este o persoană care L-a luat pe Hristos în serios Şi fiidncă a făcut acest lucru Hristos a ajuns să îi transfigureze viaţa. Prin urmare harismaticul este unul care a ajuns să II iubească dezinteresat şi fără de nici o urmă de interes pe lisus. La fel de bine cei care vin în contact cu harismaticul pot să vadă această iubire a lui dezinteresată faţă de lisus.

Este prin urmare cât se poate de adevărat că harismaticul este o persoană providenţială care este lăsată de Dumenzeu pentru folosul creştinilor ortodocşi simpli. Creştinii ortodocşi simpli când văd un harismatic sunt întăriţi si la fel de bine ajung să fie cât se poate de însufleţiţi. Aceasta fiidncă ei văd pe cineva care a trecut prin propriile lor probleme si în cele din urmă a ieşit învingător. Este adevărat că harismaticul creştin ortodox este un învingător.

Pentru a da un exemplu de persoana care intruchipeaza calitatile unui harismatic crestin ortodox autorul il numeste pe parintele Ilarion Felea din Arad.

Au fost mai mulţi harismatici crestin ortodocşi care au ajuns să plătească cu propria lor viaţă viziunea lor creştin ortodoxă.
Unul dintre aceste cazuri a fost părintele din Arad România Ilarion Felea. Rănit de dragostea lui Hristos după ce a scris Şi a propovăduit mai multă vreme pe Iisus părintele Ilarion Felea avea să fie închis în temniţele sovietice unde îşi va găsii Şi obştescul sfârit la anul 1961. Avem aici de a face cu un caz de harismatic creştin ortodox care atât a fost de pătruns de adevărurile creştin ortodoxe că în cele din urmă a ales să moară pentru ele. Iată prin urmare ce înseamnă un harismatic creştin ortodox autentic. Acesta de multe ori convinge prin propria viaţă după cum a făcut-o părintele Ilarion Felea.

Sunt mulţi care îi consideră pe harismaticii creştin ortodocşi un fel de visători. Ei sunt cei care visează la o lume mai bună, la încetarea duşmăniilor si a neînţelegerilor, la o viaţă fără de vicii si de patimi. Este cât se poate de evident că numai un visitor ar putea să îşi dorească asemenea lucruri. Realitatea este că am ajuns atât de prinşi în jocul murdar al lumii din jurul nostru că un harismatic ni se pare un lucru străin dacă nu imposibil. Totusi, Biserica Crestin Ortodoxă trebuie să avem în vedere că a dat lumii mai mulţi harismatici care au văzut lumea diferit decât o vedem noi. Să fie ei doar un fel de accidente ale istoriei? Nu, adevărul este că harismaticii crestin ortodocşi nu sunt simple accidente ale istoriei ci el sunt mult mai mult. Ei sunt persoane care ne fac să vedem lucrurile mult mai centrate pe Hristos. Harismaticii nu sunt oameni ai momentului care merg după deviza: trăieşte clipa. Harismaticii sunt oameni de viziune care văd lucrurile în ansamplul lor si în cele din urmă pot să tragă o concluzie despre cum ar trebui să fie lucrurile cu adevărat. Asa se face că harismaticul este o persoană care studiază asiduu realităţile lumii din jur. Harismaticul este conştient că nu poate să schimbe pe cei din jur dacă mai înainte nu i-a studiat sau mai bine spus dacă nu a ajuns să îi cunoască. Trebuie să ne cunoaştem semenii ca în cele din urmă făcând astfel să ajungem să îi si ajutăm. Cazul părintelui Ilarion Felea este fără doar si poate unul inedit.

 

Că părintele Ilation Felea a fost un harismatic creştin ortodox ne-o spun cărţile lui. Dintre ele se disting două: Religia iubirii Şi Religia culturii. Este evident că părintele a scris mai multe cărţi dar acestea două sunt cele care au un profund caracter harismatic. In zilele noastre poate uităm mult prea repede de cazul părintelui Ilarion Felea fiindcă adevărul este că nu prea suntem interesaţi de harismatici crestin ortodocşi autentici. După cum am spus mai mulţi harismatici crestin ortodocşi în timpul vieţii în loc să fie recunoscuţi si urmaţi si-au atras ură si ranchiună din diferite mtoive. De la această situaţie nu a făcut rabat nici părintele Ilarion Felea care a mărturisit pe Hristos în temniţă.

Ca părintele Ilarion Felea au fost mai mulţi harismatici creştin ortodocşi care au ajuns în temniţele sovietice: Constantin Galeriu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghius, Ioan Iovan sau Calciu Dumitreasa. Este de amintit aici că comuniştii din secolul al XX-lea i-au găsit pe harismaticii creştin ortodocşi cât se poate de inconvenieţi şi de periculoşi. Este o realitate tristă dar adevărată.

Cristina David

Inaltarea smereste, smerenia inalta

Cat nu se calca in picioare oamenii, ca sa se ridice unii peste altii; unii mai sus decat ceilalti…Este crima omorul, dar cate crime nu fac oamenii ca sa ocupe locurile din fruntea meselor cu bunatatile vietii…

Capela Facultatii de Teologie Ortodoxa „Ilarion V Felea” Arad

Iisus Hristos a osandit trufia si toate relele care izvorasc din ea: marirea desarta, fala, ingamfarea, mandria. Dorul de marire va aduce omului numai rusine, cum a adus celor din parabola, dar si alte rele : pe unii ii ispiteste sa minteasca, sa vicleneasca si sa insele; pe altii ii face sa ponegreasca, sa faca nedreptati si sa loveasca; pe altii ii face sa se supere grozav cand nu li se da cinste mai multa decat merita, si de aici urmeaza dusmaniile, ura si alte pacate. Toate aceste rele cad, atunci cand oamenii sunt impodoiti cu virtutea smereniei.

Mantuitorul a laudat smerenia pentru ca e placuta si in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu. Smerenia e virtute crestina, semn de sinceritate; mandria o dovada de falsitate. Omul smerit e sincer; omul mandru e fals, vrea sa-si arate virtuti pe care nu le are.

Intr-un sat din Ardeal era un administrator de mosie imbogatit pe spinarea altora,laudaros, increzut si tare ingamfat. Auzind el din gura oamenilor proverbul ca „Dumnezeu nu lasa plopii sa creasca pana la cer”, cand se afla intr-o societate, a grait plin de mandrie: „Voi ziceti ca Dumnezeu nu lasa pomii sa creasca pana la cer si iata, eu totusi m-am ridicat”.  A doua zi trecand cu trasura peste un deal, la coborare caii s-au speriat si administratorul a cazut sub rotile trasurii, care-i trecura peste gura si-l strivira. Oamenii din partile acelea, cand isi aduc aminte de patania si mandria administratorului nenorocit, isi fac cruce si zic: „Doamne, nu ne ispiti”.

Sa nu ne lasam ispititi de pacatul ingamfarii, ci sa luam pilda dela Mantuitorul, care a fost „bland si smerit cu inima” (Matei, 11, 28).

– „Ca tot cel ce se inalta pe sine se va smeri si  cel ce se smereste se va inalta”…

Il. V. F. – fragment din articolul aparut in „Calea Mantuirii” Foaie religioasa pentru popor nr. 32 , august 1946

Cristina David

Talcuirea Sfintei Liturghii de Pr Ilarion Felea in revista The Orthodox Word – St Hermann Press

 

Ma bucur sa pot anunta o fapta si un eveniment deosebit de imbucuratoare. Fapta este lucrarea de traducere din limba romana in limba engleza a doua capitole din  „Talmacirea Sfintei Liturghii” – opera parintelui Ilarion Felea. Evenimentul este publicarea de catre Saint Hermann Press (o revista crestin ortodoxa  de mare circulatie in America de Nord – in cel mai recent numar al anului 2018) a acestei traduceri si a unei prezentari a personalitatii parintelui martir Ilarion V Felea  – autor si traducere doamna Diana Suvak. Nu am stiut despre acest proiect decat acum doua luni cand am fost contactata de doamna Suvak si cand am ajutat cu trimiterea unor fotografii de familie infatisand pe Pr Ilarion Felea, cu datarea lor si cu alte cateva informatii. Am tinut de atunci comunicare stransa cu dansa  si de curand m-a instiintat de aparitia ultimului numar al revistei . Editura ofera si un format digital al traducerii. Am luat legatura si am informat portalul Marturisitorii unde domnul Victor Roncea este unul dintre colaboratori. Dansul cu bunavointa si promptitudinea care il caracterizeaza a publicat  acest eveniment de mare importanta.

Redau prezentarea facuta de publicatia The Orthodox Word numarului ultim al editurii St Hermann Press:

This issue of The Orthodox Word features the biography of a Christian hero who suffered in the prisons of Romania during that country’s more than forty years of Communist enslavement. Fr. Ilarion Felea, a married priest with two children, was a noted pastor, scholar, theologian, and author, whose works are highly valued and studied to the present day. In the words of the great Romanian theologian Fr. Dumitru Staniloe, “Fr. Ilarion has surpassed me.… I translated the Philokalia, but he actually lived it.” For his uncompromising stand for Christ he was arrested three times. During his final imprisonment in the notorious Aiud prison, he became the primary father confessor and spiritual counselor of the prisoners. His martyric death followed in 1961.

This issue also includes two chapters on the reception of Holy Communion from Fr. Ilarion’s book, An Interpretation of the Holy Liturgy, translated by Diana Suvak, the author of his biography.

https://www.sainthermanmonastery.com/

Cristina David

Smerenia este umblarea in adevar

Smerenia este umblarea in adevar. Nu este pentru om purtare mai buna si mai aleasa decat umblarea in adevar : nici umflat ca paunul, nici viclean ca vulpea nici rapitor ca hiena, nici fatarnic si mandru ca fariseul, nici eretic si ispititor ca saducheul, nici dispretuitor ca cinicul, nici robit placerilor ca epicureul, nici mincinos ca necredinciosul, – ci sincer si dupa adevar, cum trebuie sa fie orice om si mai cu seama crestinul. Asa ne cere sa traim virtutea smereniei : in sinceritate, in cuviinta  , in adevar fata de Dumnezeu, fata de lume, fata de semeni, si fata de noi insine.

Smerenia este una cu bunatatea, una cu sinceritatea, una cu sfintenia, una cu adevarul.

„Cel smerit niciodata nu cade” (ca nu are de unde sa cada). Pentru el este o singura cale : inaltarea.(…) Pazeste smerenia pentru ca in smerenie se ascunde si se vadeste Duhul lui Dumnezeu.(…) Imbraca-te in haina cea sfanta a smereniei, pentru ca <>.</dumnezeu >

Smerenia este pereche sfanta cu dragostea. Una (dragostea) inalta; cealalta nu lasa niciodata sa cada.

 

Fericitul Augustin intreaba si raspunde : Doresti sa te ridici? Incepe prin a te cobori. Visezi sa zidesti o casa care sa te ridice pana la cer? Aseaza-i mai intai temelia pe smerenie. Si cu cat mai mut trebuie sa se ridice zidirea,cu atat mai adanci trebuie sa-i fie temeliile”.

Preot Ilarion V Felea, Spre Tabor – vol III Iluminarea, pp. 117,126,132

Cristina David

Parintele Ilarion V Felea – Marturii despre viata in Hristos

Citam din marturiile sfinte ale Parintelui profesor Ilarion Felea martirizat la Aiud la 18 septembrie 1961, mare stalp al ortodoxiei din vremea veche, alaturi de Parintele Arsenie, Parintele Staniloae, Parintele Ioan Iovan, Parintele Ilie Moldovan, Parintele Teofil Paraian, Parintele Dometie de la Ramet, si alti oameni ai lui Dumnezeu, pe care-i descoperim la valoarea lor mult prea tarziu, dar jertfa si puterea rugaciunilor lor, a tinut si tine neamul nostru pe drumul catre Hristos:

„Viata duhovniceasca in Hristos in temeliile, in toata frumusetea si intregimea ei sacramentala este o sfintire continua prin Sfintele Taine, o impartasire cu Hristos Domnul, o traire in Duhul Sfant. Cine vrea sa inteleaga Crestinismul in tot ce are el mai dumnezeiesc si indumnezeitor, cine vrea sa cunosca si sa traiasca viata in Hristos, cine vrea sa se lase patruns de lucrarea Duhului Sfant, cine doreste si vrea cu adevarat sa fie madular viu in trupul tainic al Bisericii lui Dumnezeu, cine doreste si vrea sa-si curateasca sufletul, sa se lumineze si sa se desavarseasca prin puterea harului si astfel sa se bucure de roadele mantuirii – trebuie sa se impartaseasca din Jertfa Mantuitorului.”

Sursa : Preot Ilarion V Felea , Talcuirea Sfintei Liturghii , Editata de Fundatia Iustin Parvu, Suceava, 2012, p 19 (material preluat de autoare de pe http://episcopia-italiei.it/mps/?p=534)

Cristina David

Parintele Ilarion Felea – raul nu este de la Dumnezeu

Răul, prin urmare, este din lume, din abuzul de libertate, nu de la Dumnezeu

„Din libertatea bine întrebuinţată se nasc toate virtuţile şi comorile morale şi spirituale ale omenirii; din abuzul de libertate se nasc toate viciile şi relele.”

„Răul, prin urmare, este din lume, din abuzul de libertate, nu de la Dumnezeu. E ceva trecător, ca orice imperfecţiune. Dacă Dumnezeu nu opreşte prin forţă relele pe care le fac oamenii, aceasta înseamnă că El respectă libertatea fiilor săi şi mai înseamnă că le aşază pe umeri răspunderea tuturor faptelor lor, ca apoi să le poată răsplăti. Fără libertate nu există răspundere, fără răspundere nu poate să fie răsplată: recompensă sau pedeapsă. lată din ce consideraţii generale, răul nu este de la Dumnezeu și nu trebuie atribuit lui Dumnezeu.”

Cititi mai mult aici : http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/daca-dumnezeu-poarta-grija-de-creatia-sa-de-ce-admite-raul-lume

(Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, pp. 146-147)

postare Cristina David

Mintea si gandurile ei

Cum se poate face paza, curatirea si linistirea mintii

Intre mijlocele de paza si curatire sunt :

Munca si lupta cu gandurile rele, pana la stingerea, rastignirea si moartea lor. Munca imprastie gandurile rele, lupta le biruieste. Munca ocupa omul cu ganduri bune ; lupta, prin insusi faptul ca nu primeste invoirea si prietenie cu gandurile necurate, le slabeste si le osandeste la moarte.. Este de trebuinta si aici o mortificare, o ruptura cu gandurile rele, o omorare a lor.

„Mintea imparateste, cand trupul se rastigneste”(Sf Isaac Sirul, Cuvinte ascetice,ms,p.70).

De buna seama, nu avem de luptat impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva duhurilor rautatii (Efeseni 6:12), cu gandul trupului vrajmas Lui Dumnezeu (Romani 8:5-6), cu atacurile si momelile pacatului. Acesta e razboiul nevazut, care se poarta prin ganduri cu sufletul. Intai este atacul – clipa in care gandurile se arata mintii. Apoi insotirea – convorbirea cu gandul viclean, dupa care urmeaza consimtirea, invoirea sufletului cu gandul (robirea) ducerea in robia lui silnica si patima, implinirea gandului care s-a cuibarit in suflet si ne-a biruit.

De aceea, crestine, sa nu primesti in inima ta gandurile cele rele. Puterea aceasta de a lupta si de a rupe legaturile cu ele sta in tine, in vointa ta libera.

„Cand vei simti ca-ti seamana diavolul ganduri spurcate in inima ta, nu le primi, nici le lasa sa inceapa a se inradacina intru inima ta, ci indata muta-ti gandul tau, la orice alt lucru si asa nu vor putea prinde radacina gandurile vrajmase. Iar de vei lasa cat de putin si nu-ti vei muta gandul tau intr-alta parte, la alt lucru oarecare, atunci acel gand spurcat indata prinde radacina si se incepe pofta necurata.” (Patericul, p.290). Pazeste-ti mintea ca sa nu-si faca dracii batjocura de tine.(Ibidem,p.260).

..

sursa : Pr Ilarion Felea „Spre Tabor” vol II Curatirea pp.132, 133

Cum lucreaza ispita – prin diavol – Spre Tabor vol1 (I)

In Post mai ales , (mai avem de parcurs doua saptamani din Postul cel Mare in acest an ) , grija cea mare este intre altele , lupta cu ispitele. O lupta adesea nedreapta in ceea ce privesc fortele implicate , si greu de dus. Omul, noi toti, suntem nedesavarsiti , avem nenumarate slabiciuni care adeseori  ne imping in bratele ispitelor.  Aici intervine in mintea credinciosului , vointa , stradania spre  ascultarea poruncilor Mantuitorului nostru , care implinite, ne apropie sufleteste de Dumnezeu si tot ceea ce El reprezinta.

Parintele Ilarion Felea spune in lucrarea sa „Spre Tabor” (considerata de parintele Iustin Parvu ca fiind cea mai buna opera a Ortodoxiei romanesti, de pana acum) si anume, in primul volum ,ca „ispitele insele ne cheama sufletele la pocainta, la ispasirea si inlaturarea pacatelor.”  Ele ” sunt toiag de intoarcere la Dumnezeu, pricini de trezire, indreptare si apropiere de Dumnezeu.”.

In continuare autorul citeaza din opera Sfantului Maxim Marturisitorul : „Necazurile incercarilor, sunt aduse  pentru unii pentru stergerea pacatelor savarsite, peste altii pentru stergerea celor ce le savarsesc acum, si iarasi peste altii , pentru oprirea celor ce vor avea sa le faca.. Dar afara de acestea, mai sunt si cele care vin pentru dovedire (probare – nota autorului), ca de pilda cele venite asupra lui Iov.”

Ispitele dovedesc , mai subliniaza parintele Felea , ce-i in inima omului.( dupa cum aflam si in Sfanta Scriptura – Deut. 8:2 ; 32-31 si Iacob 1:3.

Cum lucreaza ispita

Ispita sau incercarea este cea dintai piedica in drumul spre culmile desavarsirii sufletului. O numim piedica, dar ea poate fi si un mijloc de curatire si intarire duhovniceasca.

Ispita pate fi o cercetare mai in adanc a lucrurilor.

De unde vin ispitele? Cine si de ce ispiteste? Ce folos avem din ispite? Cum lucreaza ispitele? Care sunt mijloacele, armele de lupta prin care ne putem impotrivi ispitelor?

Ispita nu este de la Dumnezeu.

Este lamurit ca Dumnezeu, neavand in sine nimic rau , nu ispiteste pe nimeni. Asa spune Sf Apostol Iacob: „In ispita  nimeni sa nu zica : Ma ispiteste Dumnezeu, caci Dumnezeu nu este ispitit de rele si El nu ispiteste pe nimeni.” (Iacob 1:13)

Ispita vine de la diavolul, de la lume si de la trup, dinafara si dinlauntrul omului.

Cu incredintarea aceasta,ca Dumnezeu nu ispiteste, dar permite ispita pe masura puterii omului si scapa pe cei credinciosi din cursele ei, ne rugam Cerescului Tata : ” Si nu ne duce- Doamne – pe noi in ispita, ci ne mantuieste de cel ra” (Matei 6:13)

Ispititorul, (diavolul, lumea, omul) este afara de noi. Samanta ispitei insa este in in noi insine , in mintea, in inima si in vointa noastra libera. In noi se trezeste si lucreaza ispita indoielii, ispita gandului patimas, ispita necredintei, ispita poftelor si a placerilor trupului si toate ispitele.

Preot Ilarion Felea „Spre Tabor” vol I  pp. 145, 146, 152

In postarile pe care le am in vedere pentru viitor , voi continua sa ating in detaliu aspectul deosebit de  spinos al ispitei si pacatului , atat de intrepatrunse dupa cum stim atat de bine  , insa din fericire nu imposibil de despartit.  Victoria asupra ispitelor nu este tocmai usor de atins , insa citind sfaturile si exemplele date de un mare om, teolog si marturisitor martir pentru Hristos , care s-a implicat in viata duhovniceasca proprie si a enoriasilor lui cu patos si daruire , vom afla incurajare, sunt sigura. Dumnezeu sa ne ajute pe toti!

Post mult binecuvantat in zilele care urmeaza si ne apropie tot mai mult de Sfanta Sarbatoare plina de Lumina a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos!

Postare si comentarii – Cristina David

Scoala gimnaziala Ilarion Felea Arad

Şcoala Gimnazială „Ilarion Felea” Arad este una dintre cele mai vechi şcoli din municipiul Arad, unde au învăţat de-a lungul anilor multe generaţii de elevi; este situată în cartierul Şega,

Pe site-ul acestei scoli aradene care poarta cu mandrie numele marturisitorului Ilarion Felea , am aflat de curand spuse frumoase referitoare la personalitatea complexa a Preotului Ilarion V Felea. Am ales ca sa postez un fragment din prezentarea facuta in pagina acestui site despre a carui existenta am aflat prin incercari si cautari repetate de materiale legate de viata si activitatile remarcabile ale preotului ortodox originar din Tara Motilor care avea sa devina un simbol al urmarii si marturisirii Lui Hristos pana la sacrificiu.

„În parohia Arad-Şega, desprinsă de curând din parohia Arad – Centru, tânărul şi entuziastul preot a moştenit o biserică nouă, ridicată în roşu, o modestă casă parohială, o „Casă culturală”, fostă şcoală confesională, ce se cereau renovate şi extinse, şi o populaţie alcătuită în majoritate din români ortodocşi, cei mai mulţi fiind meseriaşi şi muncitori la fabricile „Astra” şi UTA, din apropiere.

Cu dârzenia sa de mare luptător şi jertfitor pentru Biserică şi Neam, cu zelul său misionar, slujitor evlavios la altar şi păstor de vocaţie,

„care îşi pune sufletul pentru oile sale” (Ioan 10, 11),

„fără de prihană…, veghetor înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii…, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, binechivernisind casa lui…” (I Timotei 3, 2-4),

îmbinând fericit altarul şi amvonul bisericii cu catedra şcolii şi cu activitatea intensă de la Casa culturală, izbuteşte să câştige, în scurtă vreme, inimile şi interesul credincioşilor.

            În decursul celor nouă ani de slujire şi păstorire în această parohie, n-a renunţat nici la strădaniile sale de cunoaştere şi adâncire teologică, nici la harul scrisului, în care a debutat încă din anul 1924, la Revista Teologică din Sibiu, pe când era student.

 

Totdeauna bine documentat, aducea precizări, sensibiliza inimi şi minţi îndoielnice sau rezervate, îndreptându-le şi aducându-le în albia Bisericii, statornicind la cunoaştere şi mărturisire a lui Hristos. Prin predicile şi meditaţiile sale rostite de la amvonul Catedralei şi în alte biserici, totdeauna bine pregătite şi de actualitate, a atras spre rugăciune şi Biserică un număr însemnat de intelectuali, care veneau să-l asculte şi cu care întreţinea legături spirituale cât mai apropiate. Îndrăzneţ şi pătrunzător, cuvântul preotului Ilarion V. Felea, rostit cu glas de tunet şi cu duh de profet, dezbărat de orice dulcegărie şi repeţire, în care se simţea obişnuinţa dascălului de a vorbi, aducea lumina şi determina transformări lăuntrice. Au văzut lumina tiparului în acest timp: „Teologie şi preoţie”, în Anuarul Academiei Teologice din Arad pe anul 1938/1939; „Paisie şi paisianismul”, în colecţia „Cărţile Vieţii”, – Cluj 1940; „Catehism creştin ortodox”, Arad, 1955, tipărit în patru ediţii; „Sfintele Taine”, în Biblioteca „Veniţi la Hristos”, Sibiu, 1946; „Mântuirea”, în Biblioteca „Calea Mântuirii”, Arad, 1947. A redactat Calendarul eparhial (Îndrumătorul tipiconal) pe anii 1948, 1952, 1956 şi a tipărit un „Antologhion” pentru preoţi, cântăreţi şi pentru folosul acestora şi al altor credincioşi, ca îndreptar de cântare bisericească.

Culmea cea mai înaltă a acestor tipărituri o atinge însă preotul profesor Ilarion V. Felea prin ciclul de cărţi de predici, conferinţe şi meditaţii religioase, în care a încercat şi a izbutit a defini esenţa, doctrina şi apologia creştinismului, răspunzând, în acelaşi timp, unei întrebări potrivite oricărui volum, ce va apărea la vremea lui şi cu voia cea sfântă a lui Dumnezeu: „Ce este creştinismul?”,din care au văzut lumina tiparului: „Duhul Adevărului”, de conţinut dogmatic, apărută cu binecuvântarea Episcopului Andrei Magieru în Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, editată la Arad în 1942, ediţia a II-a tot la Arad, în 1943, premiată de Academia Română, amândouă ediţiile bucurându-se de o largă răspândire în rândul preoţimii şi al credincioşilor, material folosit ca îndreptar în predicile de pe amvoanele bisericilor şi nu o dată, în lipsa unui preot la altar, citite de cântăreţul stranei la slujba Utreniei, drept hrană sporitoare în credinţă, în viaţa creştină, alături de sau în locul tradiţionalei Cazanii.

            În viaţa preotului Ilarion V. Felea, ca şi în a noastră, a tuturor, au intervenit apoi anii Joii Pătimirilor, datorate dictaturii materialist-ateiste, în decursul cărora a fost pusă la grea încercare viaţa şi existenţa sa ca om.

http://scifeleaarad.freewb.ro/ilarion-felea

Cristina David