Preotul martir Ilarion Felea – o scurta prezentare a teologului , preotului , lucrarilor si predicilor sale de o mare valoare

Pr. prof. dr. ILARION FELEA (1903–1961) este preotul martir care în 18 sept.
1961 se stingea trist într-o celulă a închisorii din Aiud, la numai 58 de ani, după trei ani
de încarcerare, la care se mai adaugă unul din perioada ian. 1949 – ian. 195024. Deşi
scurtă, viaţa părintelui Felea a fost încununată cu o frumoasă activitate pastorală şi
didactică, care s-a împletit armonios în slujirea dreptei credinţe. Originar din Valea Brad,
jud. Hunedoara, urmând liceul şi studii de teologie la Arad, la 24 de ani a fost hirotonit
preot pentru a sluji în satul natal, dar şi-a continuat simultan şi studiile teologice,
obţinând în anul 1939 titlul academic de doctor în teologie, cu lucrarea Pocăinţa. Studiu
de documentare teologică şi psihologică25. Acest înalt titlu i-a pecetluit cariera
universitară, începută din anul 1937, la Academia Teologică din Arad, carieră ce se va
întrerupe doar în 1948, o dată cu instalarea regimului comunist. Peste un an, datorită
nesupunerii faţă de ateismul roşu va fi acuzat de „uneltire contra ordinei sociale” şi
condamnat la 20 de ani de temniţă grea pentru „activitate intensă contra clasei
muncitoare şi a mişcării revoluţionare”…
Alături de teza de doctorat, s-au impus în literatura teologică multe alte lucrări,
dintre care cităm pe cele care se leagă în special de activitatea misionară: Convertirea
creştină26, Critica ereziei baptiste27, Catehism creştin ortodox28, Sfintele Taine29, Religia
culturii30, etc. Ultima Din cele enumerate, o carte cu dimensiuni impresionante,
structurată pe 14 capitole, tratează teme de înalt nivel cultural creştin, precum: religia şi
arta, religia şi ştiinţa, religia şi filosofia, religia în istoria culturii europene, religia şi
arta în serviciul meliorismului31 etc.

O menţiune aparte merită volumul de predici Duhul Adevărului, premiat de
Academia Română pentru calităţile excepţionale sub aspectul conţinutului, al modului
elevat de exprimare, totodată pentru atitudinea fermă împotriva bolşevismului care îşi anunţa ameninţător instalarea pe meleagurile noastre.
Predicile au în general conţinutdoctrinar, dar nu lipsesc nici temele morale şi liturgice33. Exemplarul de la Biblioteca
Facultăţii de Teologie din Bucureşti are în câteva locuri anumite pasaje astupate cu bucăţi
de hârtie, lipite straşnic în perioada antedecembristă, care încearcă (zadarnic de altfel) să
ascundă frazele în care curajosul autor atacă ateismul comunist34. De altfel, în ansamblul
ei, lucrarea are un pronunţat caracter apologetic şi misionar: „Ortodoxia, spune părintele
Felea, este Biserica Mântuitorului Hristos pe pământul strămoşesc; e creatoarea culturii
noastre naţionale, sinteza armonioasă şi fericită dintre suflet şi trup, dintre religie şi
naţionalitate, dintre spirit şi materie… „

http://www.ebooks.unibuc.ro

NOTA – lucrari deosebit de valoroase publicate recent nu apar mentionate aici, un exemplu doar il constituie cele 4 volume ale cartii „Spre Tabor” elogios comentate de Parintele Iustin Parvu staretul Manastirii Petru Voda , duhovnic cu mare har de la Dumnezeu continuator al ortodoxiei stramosesti.

PREDICA ÎN BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ ÎN SECOLUL al XX-lea

Trebuie să menţionăm de la început constatarea că în predica secolului al XX-lea se
reflectă mai mult decât în secolele precedente realităţile culturale, sociale, economice şi
politice prin care a trecut poporul nostru. Este incontestabil faptul că toţi predicatorii
conştiincioşi şi-au structurat cuvântările în primul rând pentru împlinirea scopului
religios-moral, dar au avut în atenţie şi realităţile vieţii cotidiene. Sub acest aspect, după
opinia noastră, predica din secolul al XX-lea cunoaşte trei etape: de la început până la
instalarea comunismului (1945); perioada propriu-zisă a comunismului (1945–1989) şi
perioada 1990–2000, a recâştigării şi manifestării libertăţii de exprimare.

Mai întâi să-i nominalizăm pe cei ale căror predici le supunem atenţiei: a. Dintre
cei trecuţi în veşnicie: Irineu Mihălcescu (1874–1948), Iuliu Scriban (1878–1949), Ioan
Lupaş (1880–1967), Toma Chiricuţă (1887–1971), Grigore Comşa (1889-1935), Marin
Ionescu (1891–1965), Grigore Cristescu (1895–1961), Mihail Bulacu (1898–
1985),Dumitru Belu (1902–1980), Ilarion Felea (1903–1961), Simion Radu (1906–1995),
Sebastian Chilea (1906–1992?) Nicolae Petrescu (1908–1996), Vasile Coman (1912–
1992), Ioan Bunea (1906–1990), Ilie Cleopa (1912–1998), Ştefan Slevoacă (1912–1998),
Nicolae Steinhardt (1912–1989); b. Dintre cei în viaţă: Constantin Galeriu (n. 1918),
Gheorghe Liţiu (n. 1919), Anania Bartolomeu (n.1921), Antonie Plămădeală (n.1926),
Teofil Părăian (n. 1929), Veniamin Micle (n. 1939), Sebastian Şebu (n. 1941).
NOTA – in prezent cei mai multi parinti mentionati ca fiind in viata au plecat la Domnul

În prima perioadă s-au remarcat predicatori străluciţi, teologi de mare erudiţie,
personalităţi de înaltă conştiinţă sub aspect misionar şi patriotic. Unii dintre ei prevăzând
pericolul comunismului-ateu au presărat în predicile lor îndemnuri la păstrarea conştiinţei
naţional-ortodoxe, fapt pentru care au avut mai apoi de suferit felurite prigoane, inclusiv
închisori în care, o parte dintre ei, şi-au dat obştescul sfârşit, cum a fost, de exemplu,
părintele Ilarion Felea, decedat într-o celulă din închisoarea Aiud, în anul 1961.

Majoritatea celor nominalizaţi sunt incluşi în bibliografia omiletică pusă la
dispoziţia studenţilor din anul IV de la Secţia Pastorală a Facultăţii de Teologie
Ortodoxă din Bucureşti, fiind, totodată, menţionate şi studiile lor reprezentative, cărţile
de predici ş.a. „Lista” nu are, desigur, un caracter exclusivist, rămânând deschisă
oricăror completări ulterioare, mai ales în vederea alcătuirii unui studiu mai amplu
asupra secolului de care ne ocupăm.

ebooks.unibuc.ro/Teologie/omiletica/19.pdf