Harul este apa vie care astâmpără setea sufletului

Harul este apa vie care astâmpără setea sufletului (nu toate apele astâmpără setea), apa sfântă care spală şi curăţeşte sufletul de rugina şi răutatea păcatului; alifia sfântă care vindecă durerea şi suferinţa sufletului; focul sfânt care arde spinii patimilor şi topeşte gheaţa inimilor împietrite sub vraja răului. Cerul nu cade pe pământ, dar îşi trimite roua şi ploaia binecuvântată; harul e roua şi ploaia cerului în sufletele credincioşilor. Soarele luminează, încălzeşte şi rodeşte pământul; harul e soarele sufletului.

Dumnezeu este izvorul, sămânţa vieţii; harul este izvorul cel viu al vieţii duhovniceşti, sămânţa cea vie a slavei cereşti, pâinea de întărire, luminare şi desăvârşire a vieţii dumnezeieşti în om. Harul este seva aceea sfântă şi dătătoare de viaţă, care trece din viţă în mlădiţe, din măslin în ramuri, din Hristos în creştini, ca să le dea puterea vie de creştere, de înflorire şi rodire. Ce nu mai poate face omul prin puterile lui mărginite, ca să se sfinţească şi să se desăvârşească, face, lucrează harul, prin puterile lui nemărginite.

Parintele Ilarion V Felea, Spre Tabor vol IV: Desavarsirea, Editura Crigarux

Cristina David

Starea de pacat – o stare de cadere si nefericire

Starea de păcat nu este o stare firească, nici o stare de fericire, mai ales pentru creştini. Starea de păcat este nefirească; e stare de cădere şi nefericire; e stare de mizerie şi de abatere de la voia lui Dumnezeu. Aminteşte-ţi mereu că: «Oamenii fireşti nu au Duhul» (Iuda 19) şi nu sunt liberi; nu au nici firea întreagă, nici harul Duhului Sfânt; sau dacă l-au primit, nu conlucrează cu el şi l-au lăsat să se ascundă, să se retragă; vai! să-i părăsească,… până când, la adierile lui tainice, se trezesc din somn şi îşi vin în fire, ca să strige şi împreună cu noi toţi să se roage: «Dumnezeule,… nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău (Harul) cel Sfânt nu-1 lua de la mine. Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii şi cu duh stăpânitor întăreşte-mi» (Ps. 50:11-13) firea mea şi a tuturor oamenilor.

Sunt două puteri duhovniceşti morale şi religioase, prin care putem scăpa de toate formele răului, ale urâtului şi ale greşalelor (erorilor) cunoscute sub numele de păcat: virtutea (credinţa unită cu faptele bune) din partea omului şi harul din partea lui Dumnezeu.

Pr Ilarion V Felea – Spre Tabor vol IV  p 176

Cristina David

Desavarsirea sufletului prin trairea in Hristos

Despre tot ce este desăvârşit spunem că este dumnezeiesc: dumnezeiesc de bun, dumnezeiesc de frumos, minunat, divin… Iisus Hristos descoperă divinul, dezvăluie dumnezeirea în suflet şi desăvârşirea în viaţa religioasă şi morală. Tot ce ne descoperă Iisus Hristos este dumnezeiesc de frumos, de bine, de adevărat. Viaţa lui este dumnezeiască, Evanghelia Lui este dumnezeiască, jertfa şi învierea şi înălţarea Lui sunt dumnezeieşti.

Pentru creştini, desăvârşirea şi dumnezeirea este viaţă tainică în Iisus Hristos (cuvânt drag mai ales Sfântului Apostol Pavel, care îl foloseşte în scrierile sale nu mai puţin de 164 ori). în Iisus Hristos S-a descoperit şi S-a arătat Dumnezeu. El este chipul fiinţei lui Dumnezeu cel viu (Evr. 1:1-3). în Iisus Hristos locuieşte toată deplinătatea Dumnezeirii trupeşte (Col. 2:9); în El sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei (Col. 2:3), ale filosofiei şi ale ştiinţei; toate virtuţile, toate puterile, toate desăvârşirile Dumnezeirii: toată bunătatea, toată dreptatea, toată iubirea, toată sfinţenia. El este modelul tuturor virtuţilor, icoana vie a tuturor desăvârşirilor; el este viaţa: «Eu sunt viaţa…» (In. 11:25; 14:6) – viaţa de model, viaţă dumnezeiască, viaţă în toată puterea, frumuseţea, plinătatea, desăvârşirea, nemurirea şi dumnezeirea ei.

Viaţa aceasta de model întipărită, sădită în noi de la naştere, în Sf. Botez, sunt datori să o descopere şi să o trăiască toţi creştinii: «Viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor» (2 Cor. 4:11). Aici e tot programul, tot planul şi idealul creştin: viaţa spre Hristos, viaţa în Hristos, viaţa cu Hristos; viaţa lui Hristos în viaţa noastră, sufletul lui Hristos în sufletul nostru, mintea lui Hristos în mintea noastră, inima lui Hristos în inima noastră, privirea lui Hristos în ochii noştri, ascultarea lui Hristos în urechile noastre, graiul lui Hristos în graiul nostru, mâinile lui Hristos în mâinile noastre, picioarele lui Hristos în picioarele noastre, trupul lui Hristos în trupul nostru, sângele lui Hristos în sângele nostru.

Pr Ilarion V Felea – Spre Tabor vol IV – Desavarsirea, pp 46-47

Cristina David