Dumnezeu este Iubire

Dumnezeul crestinilor

In lucrarea sa intitulata „Religia Iubirii”, parintele Ilarion Felea – teologul si marturisitorul care a murit o moarte de martir la Aiud – a adus „un prinos de lauda Mantuitorului Iisus Hristos ” care ne-a revelat noua prin propria persoana , atat Om cat si Dumnezeu, pe Insusi Creatorul lumii , pe acel Dumnezeu pe care omul nu L-a vazut pana atunci…nu Il intelegea si nu stia cum este. El, Domnul Iisus ne-a invatat sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit El pe noi dupa cum ne spune sfantul Evanghelist Ioan in Evanghelia sa : „Sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.” (Ioan 15, 12). Preot conferentiar universitar si dr in Teologie Remus Onisor , care prefateaza si postfateaza  cartea tiparita cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Parinte Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei , afirma ca aceasta carte este fundamentala in domeniul teologiei crestin ortodoxe iar autorul ei, preotul martir Ilarion V Felea este „un model de teolog si marturisitor al credintei”. Acest marturisitor „foarte important pentru Biserica” ne spune el insusi in prefata scrisa de dansul , ca a incercat sa redea esenta si sa demonstreze permanenta crestinismului prin invatatura ortodoxa ce ne lumineaza in privinta salvarii omenirii. Salvarea, mantuirea sufletelor noastre ne vine tocmai prin Iubirea intruchipata de Iisus Hristos. Altfel spus, asa cum inteleg si eu, Iubirea este singura arma impotriva raului caci izvoraste permanent si mantuitor din Bunatatea Lui Dumnezeu. Domnul sa ne lumineze mintea si sa ne imbuneze sufletul, mereu si mereu ! Amin.

„Sunt multe carti din care se poate citi adevarul existentei Lui Dumnezeu”, scrie parintele Ilarion, „cartea cerului instelat, cartea vremii – istoria , cartea inimii, etc. insa invatatura cea mai luminoasa despre Fiinta Lui Dumnezeu, o avem cuprinsa in cartea vietii, in Sfanta Scriptura. Nicaieri nu aflam raspunsuri mai lamurite si mai satisfacatoare la intrebarea : Cine sau ce este Dumnezeu ? – ca in Biblie. De la primul ei verset se spune clar si lapidar, ca Dumnezeu este Creatorul cerului si al pamantului (Facere, 1,1). E prima cunostinta pe care ne-o descopera Sfanta Scriptura despre Dumnezeu.

In Noul Testament intalnim aproape aceleasi numiri date Lui Dumnezeu ca si in Vechiul Testament. Iisus Hristos propaga credinta in Dumnezeu, Creatorul, Dumnezeul cel unic, Dumnezeul parintilor, Dumnezeul cel viu, Dumnezeul proniator, mantuitor si judecator al lumii. El ne mai invata ca Dumnezeu este Domnul slugilor, Stapanul viei, Bunul Dumnezeu care primeste rugaciunile oamenilor si iarta pe fiul care se pocaieste. Dar in Noul Testament, desi avem primita in intregime credinta in Dumnezeul Vechiului Testament, totusi avem si o revelatie noua despre Dumnezeu. Revelatia aceasta este unul din scopurile principale ale intruparii Mantuitorului (Ioan 17:6) . „Nimeni nu cunoaste pe Fiul decat Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste decat Fiul si caruia va voi Fiul sa-i descopere.”(Matei 11:27). Iisus Hristos ne descopera ca Dumnezeu e Tatal nostru Parintele creator si iubitor al lumii si al oamenilor. Descoperirea numelui de Tata si introducerea iubirii parintesti in notiunea de Dumnezeu este una dintre cele mai insemnate revelatii facuta de Mantuitorul. Pe cat de mare, pe atat de simpla. Dumnezeu e Tatal iubitor si noi suntem frati intreolalta si fiii aceluiasi Parinte ceresc. El e Tatal, pentru ca ne-a creeat, ne-a aratat suprema iubire (Ioan 3:16), ne-a facut fagaduinte minunate si ne-a lasat Imparatia Sa mostenire (Luca 12:32) .Aflam si in Vechiul Testament lucruri in care e vorba de un Dumnezeu-Parinte, dar Iisus Hristos subliniaza acest adevar cu o energie si intr-o lumina deosebita. Pe langa iubire, Mamtuitorul mai reveleaza ca Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24), e Spirit absolut si independent de orice limita sau materie.

Sfintii Apostoli primesc si propaga doctrina Mantuitorului despre Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel intrebuinteaza cu predilectie cuvintele Dumnezeu-Tatal, care are fata de oameni un scop mantuitor, iar Sfantul Apostol Ioan isi concentraza invatatura despre Dumnezeu in doua definitii clasice, unice, scurte si precise :

„Dumnezeu este Lumina” (I Ioan 1,5) si

„Dumnezeu este Iubire” (I Ioan 4,16)

Dintre toate numirile si definitiile care s-au dat lui Dumnezeu, aceasta din urma este cea mai aproape de inima omului. Dumnezeu este Iubire , Dragoste universala pura si eterna. Fiecare om stie si daca nu stie, simte  ca nimic nu este mai sfant si mai divin ca iubirea. Din sentimentul acesta adanc al iubirii, din experienta ei mistica, oricine poate sa-si dea seama mai bine ce este Dumnezeu si in ipostasul acesta, de Parinte iubitor, bun, sfant, drept, milostiv, in ce legatura spirituala se afla El cu sufletul lui…”

sursa : Religia Iubirii/ Ilarion V Felea – Ed. a 2- a rev. Alba Iulia : Reintregirea, 2009 ,134-136

 

postare si comentarii – Cristina David

 

 

 

Dumnezeiescul Har al Duhului Sfant

Dumnezeu ne-a mai dat o sansa, noua pacatosilor, din vita lui Adam tragandu-ne. Aceasta sansa a fost de fapt, un DAR.. Intruparea dumnezeirii in om , cu asemanare in toate cele in afara de PACAT. Domnul Iisus Hristos desi Om,  nu a avut pacatele omenesti pe care avea menirea din partea Tatalui  ca sa le arate oamenilor si sa ii vindece de ele. Domnul nostru Iisus, dupa raspandirea Cuvantului intre oameni , a plecat inapoi la Tatal lasand ca mostenire ucenicilor Lui Evanghelia, cu indemnul specific sa fie raspandita intre neamuri. Dar cum? Apostolii sai erau oameni obisnuiti, ce putere aveau ei in fata incercarilor vajmasului? Pana la  Inaltarea la ceruri a Domnului Hristos  Invatatorul lor, se bazasera in puterea Lui. Insa Hristos le-a promis la plecare un intaritor , care ii va sustine in toate cele ale raspandirii Cuvantului si ii va ajuta sa depaseasca greutatile. Ajutorul acesta nu era altul decat Duhul Sfant, parte integranta din Dumnezeirea cea fara de inceput, acela Care avea sa daruiasca Apostolilor Lui Iisus Harul Lui Dumnezeu , atotputernic si izbavitor.

 

DUMNEZEIESCUL HAR

Ca sa se mantuiasca din catusele pacatului si din robia mor­tii, omul crestin primeste de la Dumnezeu, – pe langa darurile firesti: minte, simtire, vointa, putere de munca, sanatate si daruri duhovnicesti.

Este stiut si recunoscut ca prin pacatul stramosesc mintea omu­lui s-a intunecat, incat nu mai poate vedea limpede adevarul; vointa lui a slabit, incat nu mai poate face totdeauna binele; dorintele si sentimentele lui s-au stricat, incat nu mai cauta totdeauna frumusetea cea curata si sfanta. Tot intre urmarile pacatului parintesc se numara si feluritele boli care ataca sanatatea omului, apoi, pierderea fericirii din rai, razvratirea firii impotriva omului si moartea.

Ca sa scape omul de aceste urmari ale neascultarii de Dumnezeu, a venit in lume si S-a intrupat Fiul Tatalui ceresc. El ne-a aratat ca­lea mantuirii: prin invataturile Evangheliei, prin patimile Rastigni­rii si prin minunea Invierii si Inaltarii la cer. Fiecare om in parte si omenirea intreaga se poate mantui urmand pe Mantuitorul in viata, moartea si Invierea Sa, adica mergand pe Calea aratata de El.

<< Eu sunt Calea, Adevarul si Viata , nimeni nu vine la Tatal, decat  prin Mine>>

Omul ajuta omului si prin aceasta cel slab capata putere. Cu atat mai mult ne ajuta Dumnezeu. Sfantul har este lumina, puterea, iu­birea, darul lui Dumnezeu in ajutorul omului crestin; o raza de lumina si de caldura a Duhului Sfant, care patrunde in inima omului, ca sa o trezeasca la viata cea noua, sa o lumineze, sa o sfinteasca si astfel sa o mantuiasca. Dupa ce din prigonitor al Bisericii, Saul devine Pavel, Apostolul lui Iisus Hristos, el scrie Corintenilor:

<<Prin harul Lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt ; si harul Lui, care este in mine, n-a fost in zadar.>>

Fara harul Lui Dumnezeu, Pavel a fost un om nefericit (Romani 7 : 24 ), un vrajmas al lui Hristos. Cu ajutorul sfantului har, Pavel devine un om nou, un Apostol si martir al Bisericii crestine. Sfantul har este darul, puterea lui Dumnezeu care altoieste in noi viata cea noua si sfanta. El face din om templul Duhului Sfant(1 Cor. 6:19),

Biserica crestina este asezamantul harului dumnezeiesc, religia puterii si a iubirii lui Dumnezeu. Cu nasterea lui Iisus Hristos incepe anul milei Domnului(Lc. 4:19), imparatia lui Dumnezeu pe pamant. Sf. Har este o putere necunoscuta Vechiului Testament. Sf Apostol si Evanghelist Ioan scrie (In. 1:17).: << Legea prin Moise s-a dat, iar harul si Adevarul prin Iisus Hristos  au venit >> (Ioan 1: 17)

Asadar, Sfantul Har lucreaza in lume numai de la Iisus Hristos.

Izvorul Sfantului Har este iubirea lui Dumnezeu, pentru ca

«toa­ta darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, coborandu-se de la Parintele luminilor» (Iac. 1:17).Tronul lui Dumnezeu e tronul harului (Evr.4:16); cuvintele Evangheliei sunt cuvintele harului (Lc. 4:22). Prin har dobandim bunurile cele vesnice: iubirea lui Dumnezeu (Rom. 5:5), puterea si intelepciunea (Lc. 21:15), rascumpararea si iertarea (Ef. 1:6-8), nadejde buna si mangaiere vesnica (2 Tes. 2:16), viata duhovniceasca (2 Petr. 1:3) si toate darurile duhovnicesti (1 Cor. 12): indreptarea (Rom: 3:24), innoirea si sfintirea (Rom. 15:15-16), mantuirea (FA. 15:11; Ef. 2:5-8), pacea sufleteasca (In. 14:27), slava (In. 17-22) si viata vesnica (In. 10:28).

Harul sfinteste sufletul si nimiceste pacatul, intocmai cum soa­rele nimiceste microbii (semintele) bolilor. Harul inlatura urmarile pacatului stramosesc: lumineaza mintea, ca sa cunoasca adevarul; intareste vointa, ca sa faca binele; curateste simtirile, ca sa doreasca numai ce e frumos si sfant. Harul imblanzeste pornirile pacatoase ale firii, reface in om chipul lui Dumnezeu, deschide usa raiului si inlatura puterea mortii.

Sfantul Har lucreaza in Biserica si se primeste prin credinta (Gal, 3:14), prin rugaciune (FA. 8:15), in Sfintele Taine. Fara Sf. Har, sufletul se ofileste ca o floare lipsita de lumina si caldura soarelui. Fara ajutorul Sfantului Har,nu putem intra in Imparatia Lui Dumnezeu. (In. 3:5).

Roadele harului sunt virtutile Evangheliei care impodobesc pe omul cel nou : iubirea, iertarea, smerenia, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, binefacerea, credinta, blandetea,cumpatarea. (Gal. 5:22). Iata ce este si ce fel de roade aduce in sufletul omului cres­tin sfantul si dumnezeiescul Har.

Crestinul bun stie si e incredintat ca pentru primirea Sfantului  Har ne rugam ori de cate ori zicem: Doamne , apara, mantuieste, miluieste si ne pazeste cu darul Tau, ca sa ne mantuim de tot necazul, mania, primejdia si nevoia.

sursa : Preot Ilarion V. Felea, Pildele Mantuitorului, Fundatia Justin Parvu, 2014)

postare si comentarii  Cristina David

Parintele Ilarion Felea – raul nu este de la Dumnezeu

Răul, prin urmare, este din lume, din abuzul de libertate, nu de la Dumnezeu

„Din libertatea bine întrebuinţată se nasc toate virtuţile şi comorile morale şi spirituale ale omenirii; din abuzul de libertate se nasc toate viciile şi relele.”

„Răul, prin urmare, este din lume, din abuzul de libertate, nu de la Dumnezeu. E ceva trecător, ca orice imperfecţiune. Dacă Dumnezeu nu opreşte prin forţă relele pe care le fac oamenii, aceasta înseamnă că El respectă libertatea fiilor săi şi mai înseamnă că le aşază pe umeri răspunderea tuturor faptelor lor, ca apoi să le poată răsplăti. Fără libertate nu există răspundere, fără răspundere nu poate să fie răsplată: recompensă sau pedeapsă. lată din ce consideraţii generale, răul nu este de la Dumnezeu și nu trebuie atribuit lui Dumnezeu.”

Cititi mai mult aici : http://www.doxologia.ro/cuvinte-duhovnicesti/daca-dumnezeu-poarta-grija-de-creatia-sa-de-ce-admite-raul-lume

(Ilarion V. Felea, Religia iubirii, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2009, pp. 146-147)

postare Cristina David

Din invataturile Preotului Ilarion Felea – despre convertirea spre Lumina Taborului

 Preiau de pe alt site o postare a unui prieten bun, cunoscut  de mine in urma cu ani de zile pe CrestinOrtodox.ro. In materialul preluat de mine el mentioneaza impresia deosebita pe care i-a pricinuit-o citirea lucrarii CONVERTIREA Crestina scrisa de Parintele Ilarion Felea .

Cineva mi-a cerut sa apreciez o pagina a cuiva care vrea sa migram la Calendarul crestin-ortodox rusesc ! Nu sunt impotriva crestinilor ortodocsi rusi si ucrainieni , dar parca Sfintii Neamului Romanesc imi sunt mult mai dragi ! Cum eu incerc sa fac cativa pasi pe Calea Pocaintei , imi permit sa incerc sa inteleg Invataturile catorva Parinti Duhovnici Romani si care , unii deja , noi ii consideram ca fiind Sfinti ! Recunoscand acel Calendar crestin rusesc , ar insemna ca nu pot sa caut sa inteleg din Invataturile Parintilor Arsenie Boca , Ilie Cleopa , Teofil Paraian , Iustin Parvu , Nicolae Steinhardt , Arsenie Papacioc , Gheorghe Calciu ,Lavrentie Sovre , Ioanichie Balan , Dumitru Staniloae , Ilarion V. Felea , iar lista ar putea sa fie completata de multi Parinti Duhovnici Calauzitori contemporani cu aceste vremuri ! Daca , doar acestia pe care i-am enumerat eu cu Respect si Smerenie si Recunostinta pentru Darurile care ne sunt Transmise de Bunul Dumnezeu prin Ei si Povetele si Invataturile lor dar si prin Predicile Liturghice , nu ne-au indemnat sa lasam traditiile Calendarului crestin-ortodox al Neamului Romanesc pentru a trece la altele , eu care doar silabisesc cele propovaduite de catre Ei , ar insemna ca ma cred mult mai „educat crestin – ortodox ” ! Incerc sa invat sa fiu smerit si ascultator al celor ce Dumnezeu ne-a Aratat cum sa Incercam sa-L Urmam cu astfel de Invatatori Parinti Duhovnicesti cu mult Har !

Am sa inchei aceasta cu ceva ce mi-a placut foarte mult in ultimele zile si apartin Parintelui Ilarion V. Felea :

PREOT ILARION V. FELEA
CONVERTIREA Crestina
SIBIU, 1935
TIPARUL TIPOGRAFIEI ARHIDIECEZANE

Trimit aceasta încercare de
studiu biblic si misionar în lumea
cetitorilor, cu nădejdea vie şi
cu dorinţa fierbinte de a-i povăţui
pe calea vieţii, spre lumina şi
bucuria Taborului.
Arad, la Schimbarea la Faţă a Domnului
1955
AUTORUL

„Orice apostolat este o funcţiune a pasiunii evanghelice .
Iar aceasta nu izvorăşte decât din sufletele convertite la dragostea de Hristos şi prin ea la iubirea deaproapelui .
Convertitul este un om întors către Dumnezeu după Voinţa Căruia îşi întocmeşte toate rosturile vieţii . El simte cu Dumnezeu , cugetă cu Dumnezeu , lucrează cu Dumnezeu .
Fiindcă şi-a curăţit simţirea în focul dragostei de Hristos , şi-a luminat mintea cu lumina nespusă care a răsărit pe seama celor „din umbra morţii” şi şi-a întărit voinţa , slobozindu-o din cătuşele trufiei şi supunându-o Celui ce toate le lucrează spre binele nostru .
Convertitul şi-a răstignit — cu Hristos —făptura veche cu păcatele ei , înviind ca o făptură nouă şi vieţuind sub imperiul graţiei . Prisosul credinţa şi iubirii prin care se simte legat de Hristos şi de obştea dreptmâritorilor săi fraţi —Biserica vie — se revarsă ca o Binecuvântare peste toată viaţa lui — îndrumându-o şi sfinţându-o .
Viaţa unui convertit se zideşte organic , impresionant de organic în toată înălţarea ei .
Fiindcă şi cugetul şi gestul şi vorba şi fapta lui au o singură obârşie — Hristos — şi sunt inspirate de-Un singur Duh — al Evangheliei .
Această impresionantă frumseţe morală a vieţii convertitului , propovedueşte prin ea însăşi .
Obştia se resimte de prezenţa în mijlocul ei a unui creştin adevărat . Un om ajuns în apropierea unui convertit , începe a se converti şi el —prin contagiune .
Totuşi , convertiţii adevăraţi nu se mulţumesc cu apostolatul oarecum pasiv al pilduitoarei lor vieţi , ci purced la misionarismul activ , chemând şi prin cuvânt sufletele la pocăinţă şi la viaţă nouă în Hristos .”

Doamne, cum se adevereste inca o data faptul ca lucrurile din viata noastra nu sunt intamplatoare. Nu mi-a fost dat sa citesc fragmentul acesta pana acum, dar cunosteam existenta lucrarii , iar autorul imi este ruda apropiata. De ce spun acest lucru : venind si stabilindu-ma in SUA , am avut binecuvantarea Domnului ca sa ajut in feluri variate Biserica Ortodoxa Romana aici. Intre cele infaptuite prin vrerea Lui a fost aducerea in fata altarului spre convertire (ca nasa de botez) a unui nativ american apartinand indienilor de aici si care a aflat, in final, trecand prin catolicism si diverse forme de protestantism (simtind chemarea) ca ortodoxia este calea dreapta catre Domnul nostru Iisus Hristos . Ocupatia lui , poate va veti intreba? Politist…Desigur, am ramas in stransa legatura , ca parte din aceeasi familie. Este o placere sa vorbesti cu el despre credinta ortodoxa , a devenit un aparator fervent al ei si fata de americanii apartinand multiplelor denominatii . Dumnezeu lucreaza ! Daniel Sava (Corey) , nu este nici pe departe un caz unic in sensul in care am vorbit.

postare – Cristina David

Pocainta studiu documentar teologic si psihologic – Pr.Ilarion Felea (citat)

Pocainta studiu documentar teologic si psihologic – Pr.Ilarion Felea (citat din lucrare)

(…)Dar în afară de aceste consideraţii, pocăinţa este o necesitate religioasă şi o binefacere morală pentru om şi pentru societate. Cea mai bună reformare a moravurilor se face în şcoala pocăinţei, în scaunul mărturisirii.

Viaţa oamenilor este plină de mizerii, de dureri si de suferinţi ascunse. Păcatul este o experienţă trista, o nelinişte continuă. Pocăinţa e mijloc şi prilej de purificare a conştiinţei şi de reabilitare în har; de ruptură cu trecutul şi de întoarcere la puritatea botezului. Pocăinţa e cea mai bună şcoală a renaşterii morale si naţionale.

Fericitul Augustin, în ultimele zile ale vieţii, a pus să i se scrie pe pereţii casei psalmii de pocăinţă, ca să-i aibă mereu în faţă şi în memorie; şi-i recita. Atât era de viu în el sentimentul penitenţei şi dorinţa salvării In exerciţiile ascetice şi în viaţa oricărui om pocăinţa e folositoare şi necesară pentru înfrângerea patimilor, pentru împărtăşirea durerilor şi pentru uşurarea sufletului de greul păcatelor,

Iată atâtea motive care mau îndemnat la muncă, — pe lângă împrejurarea că lucrarea reprezintă teza mea de doctorat la Facultatea de Teologie din Bucureşti.

http://tezaurul-ortodox.com/…/1095-pocainta-studiu-documen…/

postare – Cristina David

Dumnezeu ne primeste la El pe toti de vrem sa-L urmam

Este multa vreme de cand nu am postat pe aceste pagini . Motivele nu au importanta , cred eu , decat pentru mine dar noi am invatat faptul ca peste tot , in toate cate ni se intampla voia Domnului este.

A trecut cea mai luminosa si plina de bucurie Sarbatoare crestina a anului , cea pe care credinciosii o asteapta de fiecare data cu mare nerabdare si cu deosebita evlavie : Nasterea Domnului nostru.

Am depasit-o in timp, asa cum trecem de zilele noastre de nastere an de an. Dar nu in suflete, Taina minunata impreuna cu sentimentul pe care ni-l trezeste ramane cu noi, sau ar trebui sa se intample asa. Sa fim constienti ca-L avem pe Hristos intre noi, langa noi, cu noi in suflete si in casele noastre clipa de clipa.Este darul cel mai mare pe care Dumnezeu Tatal ni l-a facut noua oamenilor precum si dovada suprema a iubirii Lui nesfarsite pentru noi , gresitii Lui.
Pentru aceasta am gasit cu cale sa postez un fragment dintr-un articol scris de Preot Ilarion Felea in care ni se reaminteste ce avem de facut , ceva ce cu totii am fost chemati sa facem din acel moment al venirii Mantuitorului in lume . De aceea S-a intrupat, de aceea ne-a invatat si de aceea a patimit . Cunoasterea si urmarea Lui Hristos – impreuna – sunt primul pas pe care  in mod liber si constient il facem pe o cale lunga stramta si anevoioasa , cel mai adesea presarata cu dureri si suferinte, cu piedici insurmontabile in aparenta . Este Calea  pe care Insusi Iisus a pasit fara preget pana la fine. Si El ne-a aratat-o noua.

De cate ori , chiar cei mai credinciosi dintre oameni  se aseamana lui Petru , acela dintre apostoli care din frica pentru sine s-a lepadat de Mantuitorul ? Noi toti suntem slabi , frica ne face asa. Sunt si multe alte pricini care ne arata cat de slabi suntem in credinta noastra , dar frica , gandesc eu ,este dusmanul cel mai mare al credintei in Dumnezeu.

Spiritul , Pacea si Bucuria Sarbatorii de Craciun sa stea cu noi mereu , sa le pastram in inimi si suflete caci prin aceasta putem deveni mai puternici in fata fricii si a celorlalte obstacole care ne opresc pe noi  in calea urmarii Mantuitorului . Asa sa ne ajute Dumnezeu !

Treapta întâi a întoarcerii la Dumnezeu

Fiecare învăţăcel, când i-a zis Învăţătorul: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale şi a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată noi toate am lăsat ale sale şi am urmat Ție”, spun ei mai târziu. Această alegere şi asociere devotată a fost primul punct din prorgamul de învăţătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul.

Primii ucenici cari au urmat spontan şi liber pe Mântuitorul, au fost Apostolii. Aceştia au renunţat de bună voie la îndeletnicirile şi câştigurile, casele şi comoditatea lor, la vămile, la corăbiile şi la tot ce le putea să le asigure traiul şi liniştea vieţii. Fiecare învăţăcel, când i-a zis Învăţătorului: „Vino după Mine”, a lăsat toate ale sale şi a plecat pe urmele lui Iisus. „Iată noi toate am lăsat ale sale şi am urmat ţie”, spun ei mai târziu. Această alegere şi asociere devotată a fost primul punct din prorgamul de învăţătură pe care ucenicii l-au primit de la Mântuitorul. Dar cu aceasta, convertirea nu era desăvârşită. Era abia la început. Urcaseră numai prima treaptă în actul convertirii.

Convertirea apostolilor este o lucrare lentă. Timp de 3 ani ei ascultă şi urmează pe Mântuitorul, îi fac şi declaraţii de credinţă şi iau parte cu El al intrarea sărbătorească în Ierusalim şi la Cina cea de taină. Dar a fost deajuns denunţarea unei slujnice, ca şi cel mai bătrân dintre apostoli, Petru, care a făcut cea mai hotărâtă mărturisire de credinţă în divinitatea Mântuitorului, să se lapede de El şi să spună că nici nu-l cunoaşte.

(Preot Ilarion V. Felea, Convertirea creştină, Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1935, p. 18)

sursa :Doxologia

articol postat de Cristina David

imagini Cristina David

Parintele Ilarion Felea – Cum se nasc eresurile?

Părintele Ilarion Felea: Cum se nasc eresurile?

Ca toate pacatele, eresurile se zamislesc mai intai in inima, pentru ca din inima ies “gandurile rele” (Mc. 7,18-23). Gandurile rele spurca inima, si dintr-o inima spurcata ies cuvinte si invataturi gresite.

La prihana inimii se adauga trufia mintii. Ereticii sunt oameni care se incred in puterea mintii lor, isi inchipuie ca numai ei cunosc adevarul. Se cred intelepti si astfel se trufesc. Trufia insa, in loc sa aduca limpezire, aduce intunecarea mintii. In fata mintii lor de “apostoli mincinosi, lucratori vicleni care iau chip de apostoli ai lui Hristos…, satana se preface in inger de lumina” (II Cor. 11,13-14), vine cu Biblia in mana si incepe a-i ispiti, cum a ispitit si pe Mantuitorul in pustie (Lc. 4, 1-12). Cand le sopteste pe ascuns, cand le striga in gura mare: nu va mai faceti sfanta cruce, nu va mai botezati copiii, nu mai respectati traditia Bisericii, tineti sambata in locul Duminicii, lepadati-va de sfinti si de icoane, nu va mai rugati in limba parintilor vostri, ci graiti si bolborositi in limbi nemaiauzite, lasati sa va conduca “numai Biblia”… Cu astfel de cuvinte amagitoare, “tatal minciunii” (In 8, 44) insala si pierde multe suflete slabe de inger.
Trufia mintii si slabirea credintei la eretici se arata in neascultarea fata de Biserica. Ereticul incepe sa mearga pe o cale gresita, din clipa in care se desparte de crezul si de canoanele Bisericii. El cauta o credinta “noua”, o cale “noua”, care tocmai prin noutatea ei este gresita. Biserica este una, sfanta, soborniceasca si apostolica. A doua, a treia, a zecea sau a suta “biserica” nu poate sa mai fie a lui Hristos, caci “nimeni nu mai poate sa puna alta temelie, afara de cea pusa” (I Cor. 3,11). Prin faptul ca ereticii nu mai asculta de Biserica, ei raman straini de invataturile si binecuvantarile ei, ca niste pagani si vamesi (Mt. 18, 17).

Despartiti de Biserica, ereticii iau “chip de apostoli ai lui Hristos”, cum “insusi satana se pre-face in inger al luminii” (II Cor. 11,13-14). Cu Biblia in mana, luata de la Biserica, ei cauta sa-si indreptateasca eresurile lor. Ei stiu ca Sfanta Scriptura intre triate cartile din lume este cea mai raspandita si se bucura de cea mai mare autoritate. Dar greseala lor se vadeste si aici in ratacirile lor. Toti ereticii isi intemeiaza eresurile pe Sfanta Scriptura, care-i osandeste si-i mustra, fara crutare, tocmai pentru ca o talmacesc in tot felul, de capul lor.

Biserica Ortodoxa ii invata pe fiii ei ca fiecare crestin poate si e bine sa citeasca Sfanta Scriptura, dar nu si sa o talcuiasca, tocmai pentru nenumaratele eresuri care s-au nascut din talcuirea ei gresita.

“Mai inainte de toate, trebuie sa stiti – scrie, Sfantul Apostol Petru – ca nici o proorocie (invatatura) a Scripturit nu se talcuieste dupa bunul plac al fiecaruia“… (II Pt. 1,20). Din “bunul plac al fiecaruia” s-au nascut toate eresurile. De aceea talcuirea dreapta a Bibliei o face numai Biserica si de aceea la talcuirea Bibliei trebuie sa ascultam de Biserica, sub indrumarea Parintilor, ierarhilor, slujitorilor si soboarelor ei.

Una dintre pricinile care dau nastere la eresuri este incercarea de a talmaci invataturile cele mai grele si tainele cele mai adanci despre care ne vorbeste Sfanta Scriptura. Apostolul Petru scrie ca in epistolele Apostolului Pavel “sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzanie” (II Pt. 3, 15-16). Ereticii se leaga tocmai de aceste locuri greu de inteles, incercand sa le dezlege intelesul. Se leaga de Apocalipsa, de cartile profetilor si de Sfintele Taine ale Bisericii, care prin insasi numirea lor ne arata ca adevarurile lor sunt ascunse cu sapte peceti si care tocmai de aceea se primesc prin credinta, pentru ca nu avem pentru ele alta cale de primire si de intelegere.

Iata, asadar, cum se nasc eresurile. Ele izvorasc din gandurile cele rele ale inimii, din trufia mintii, din slabirea credintei, din incercarea de a talmaci locurile cele mai grele din Sfanta Scriptura si din neascultarea fata de Biserica.

Odata razvratiti si cazuti in eresuri, ereticii isi iau titlul de “apostoli”, “evanghelisti”, “misionari”, “predicatori”, si altele asemenea acestora. Dumnezeu ii descopera ca merg pe cai gresite, caci, desi toti se lauda ca se tin numai de Biblie, poarta alte si alte numiri, merg pe alt drum, intemeiaza alte si alte adunari, propaga alte si alte invataturi. De multe ori unul si acelasi predicator a trecut prin toate sectele si, in cele din urma, sau se intoarce pocait la Biserica, sau se pierde din rea credinta.

Dumnezeu ii descopera si in alt fel. Niciun eretic nu lucreaza cum lucrau Sfintii Apostoli si urmasii lor. Apostolii predicau Evanghelia Domnului prin temple si sinagogi, pe fata, limpede si cu credinta puternica pana la moarte. Apostolul Pavel, dupa 14 ani de la intoarcerea sa la Hristos, s-a dus la Apostolii cei mai cu vaza din Ierusalim, ca sa-si arate si sa-si lamureasca Evanghelia pe care o propovaduia, sa se puna de acord cu ei, ca nu cumva – zice el – prin invataturi gresite, “sa alerg sau sa fi alergat in zadar” (Gal. 2,1-2). Ereticii nostri lucreaza tocmai pe dos, pe ascuns si la intuneric, pe la margini de sate si orase. Nu apare nici unul intr-o sfanta biserica, nu se duc la nici un episcop sau preot sa spuna: iata ce cred si ce invat eu… Nici unul nu face asa, ci – intocmai cum a spus Mantuitorul – toti sar pe aiurea, peste gard, in staulul oilor Bisericii, ca sa fure si sa junghie si sa piarda“, si de aceea, pe cea mai buna dreptate, Iisus Hristos ii numeste furi si talhari (In 10, 1,10); furi – adica hoti de cele sfinte ( iau Biblia din Biserica si o rastalmacesc); talhari, adica ucigasi ai credintei celei adevarate in sufletele celor slabi, de inger. Apostolul Pavel le zice “lupi rai” (Fapte 20,29), adica fiare salbatice, de care orice om se fereste, cu groaza, desi lor le place sa se numeasca, fatarnic si fals, “copiii lui Dumnezeu“, adica tocmai ceea ce nu sunt.

Parintele Ilarion Felea

/crestinortodox.ro/

Parastas Parintelui Ilarion Felea 29 martie 2011 – continuare la articolul postat anterior

Parastas Prărintelui Felea

Mar.29, 2011 in Actualitati, Diverse

IPS Timotei – Felea 28.03.2011 (fisier audio)

Cadrele didactice şi studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, în frunte cu ÎPS Arhiepiscop dr. Timotei Seviciu, l-au omagiat în data de 28 martie, de ziua pomenirii Cuv. Ilarion cel Nou, pe Pr. Prof. dr. Ilarion V. Felea (1903-1961), printr-un parastas închinat acestuia.

Părintele Felea s-a născut la 21 mart. 1903, în Valea Brad, jud. Hunedoara, în familie de preot. A urmat, pe rând, cursuri la Liceele “Avram Iancul” din Brad şi “Moise Nicoară” din Arad, apoi la Academia teologică “Andreiană” din Sibiu şi doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti, absolvind şi Facultatea de Litere şi Filozofie din Cluj. Activitatea s-a preoţească a început în parohia Valea Brad, continuând în Arad-Sega unde a ridicat o biserică parohială, apoi la catedrala din Arad. Pe linie didactică a fost profesor de Dogmatică şi Apologetică la Academia teologică din Cluj şi la cea din Arad, ocupând şi funcţia de rector. A fost redactor al foilor “Biserica şi Şcoala” şi “Calea Mântuirii din Arad. A fost arestat şi condamnat la 20 de ani muncă silnică “pentru uneltire contra ordinei sociale” şi 20 de ani de temniţă grea pentru “activitate intensă contra clasei muncitoarei şi a mişcării revoluţionare”. La 18 Sept. 1961 a adormit, ca un mucenic, în închisoarea de la Aiud.

Lucrarea sa teologică a avut valenţe multiple. Astfel, Pr. prof. Ioan Tulcan, în lucrarea sa Prof. Dr. Ilarion V Felea ca apologet (Arad, 2006) apreciază că preotul profesor Ilarion Felea a marcat învăţământul teologic ortodox, fiind un dascăl bine pregătit care ne-a lăsat lucrări de o mare însemnătate şi care nu şi-au pierdut nici astăzi mesajul; a elaborat o teologie vie în corespondenţă directă cu interogaţiile şi temerile epocii sale, întrezărind la orizont apariţia ateismului militant de stat. Putem vorbi la Ilarion Felea încă din prima jumătate a secolului al XX-lea de existenţa relaţiei dogmatică-spiritualitate-cult. Ilarion Felea a fost în epoca sa un purtător de valori şi mesaj, inspirate din bogăţia inepuizabilă a Revelaţiei, toată creaţia sa teologică purtând amprenta unui spirit apologetic, de apărare şi fundamentare a adevărurilor Evangheliei.

Pe de altă parte, „Teologia Părintelui Felea a fost o teologie întrupată, o teologie trăită şi racordată nu numai la problemele lumii contemporane lui, pe care le cunoaştea destul de bine, ci, mai ales la nevoile spirituale ale credincioşilor Bisericii, care erau trăitori în lume. El nu a văzut teologia desprinsă de viaţa parohială, el a probat întotdeauna teologia sa în cadrul vieţii spirituale, confruntând-o cu manifestările, reacţiile, interogaţiile şi căutările spirituale ale creştinilor contemporani lui. Mai mult, teologia pe care o va aprofunda a luat naştere în cadrul vieţii şi ritmului parohial-cultic şi sacramental” (Cristinel Ioja, Ilarion V. Felea – preotul, teologul, mărturisitorul – după Jurnalul autobiografic, rev. „Teologia”, nr. 1/ 2008).

Ca unul ce a încununat atât de frumos şi înălţător slujirea preoţească şi cea didactică, instituţia academică teologică arădeană l-a ales ca patron spiritual. În cadrul slujbei de pomenire, ÎPS Timotei a arătat că „aşezarea acestui luminat dascăl de Teologie ca ocrotitorul duhovnicesc al Facultăţii de Teologie reprezintă un act deosebit, fiind receptat ca o călăuză pentru întreaga activitate de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu către tineri şi către toţi credincioşii. Astăzi, noi încercăm să readucem în actualitate teologia sa, prin editarea lucrărilor teologice ce-i poartă amprenta, la care se adaugă şi o altă coordonată, aceea legată de retipărirea într-o formă îmbogăţită a antologhionului de strană”.

Pr. Filip Albu

Pr Ilarion Felea ales ca „patron spiritual” si „ocrotitor duhovnicesc” al Facultatii de Teologie din Arad (martie 2011)

 

Preotul martir Ilarion Felea, pomenit la Facultatea de Teologie din Arad

 

[Este deosebit de interesant faptul ca in aceasta stire se specifica cum ca Parintele martir Ilarion Felea a adormit „ca un mucenic”, drept pentru care Facultatea de Teologie din Arad l-a ales ca „patron spiritual” si „ocrotitor duhovnicesc”. Adica, ii recunoaste sfintenia, iar pe plan local aceste demersuri nu inseamna decat, ca sa spun in termeni catolici, „beatificarea” parintelui Ilarion, in vederea canonizarii – dan.camen.]

Basilica.ro / 30 martie 2011

Cadrele didactice şi studenţii Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Arad, sub protia IPS Timotei Seviciu, Arhiepiscopul ortodox al Aradului, l-au omagiat luni, 28 martie, în ziua pomenirii Cuviosului Ilarion cel Nou, pe pr. prof. dr. Ilarion V. Felea (1903-1961), printr-un parastas, informează „Ziarul Lumina”.

Părintele Felea s-a născut la 21 martie 1903, în Valea Brad, jud. Hunedoara, în familie de preot. A urmat, pe rând, cursuri la Liceele ‘Avram Iancu’ din Brad şi ‘Moise Nicoară’ din Arad, apoi Academia Teologică ‘Andreiană’ din Sibiu şi doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti, absolvind şi Facultatea de Litere şi Filosofie din Cluj. Activitatea sa preoţească a început în Parohia Valea Brad, continuând în Arad – Sega, unde a ridicat o biserică parohială, apoi la catedrala din Arad. Pe linie didactică, a fost profesor de dogmatică şi apologetică la Academia Teologică din Cluj şi la cea din Arad, ocupând şi funcţia de rector. A fost redactor al publicaţiilor ‘Biserica şi Şcoala’ şi ‘Calea Mântuirii’ din Arad. A fost arestat şi condamnat la 20 de ani muncă silnică ‘pentru uneltire contra ordinei sociale’ şi 20 de ani de temniţă grea pentru ‘activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare’. La 18 sept. 1961 a adormit, ca un mucenic, în închisoarea de la Aiud. Ca unul ce a încununat atât de frumos şi înălţător slujirea preoţească şi cea didactică, instituţia academică teologică arădeană l-a ales ca patron spiritual.

În cadrul slujbei de pomenire, IPS Timotei a arătat că ‘aşezarea acestui luminat dascăl de teologie, ca ocrotitor duhovnicesc al Facultăţii de Teologie, reprezintă un act deosebit, fiind receptat ca o călăuză pentru întreaga activitate de răspândire a cuvântului lui Dumnezeu către tineri şi către toţi credincioşii. Astăzi, noi încercăm să readucem în actualitate teologia sa, prin editarea lucrărilor teologice ce-i poartă amprenta, la care se adaugă şi o altă coordonată, aceea legată de retipărirea într-o formă îmbogăţită a antologhionului de strană’.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preotul_martir_ilarion_felea_pomenit_la_facultatea_de_teologie_din_arad_7488.html

21 martie 1903 – S-a născut în Valea Bradului, judeţul Hunedoara, Preotul si profesorul de teologie Ilarion Felea

 21 martie 1903 – S-a născut în Valea Bradului, judeţul Hunedoara, preotul şi profesorul de teologie Ilarion Felea

 

21 martie 1903 – S-a născut în Valea Bradului, judeţul Hunedoara, preotul şi profesorul de teologie Ilarion Felea. Studii liceale la Brad şi Arad (1914-1922), superioare la Academia Teologică din Sibiu (1922-1926), cu doctoratul la Facultatea de Teologie din Bucureşti (1939). Preot în Valea Bradului, în Arad-Şega şi la Catedrala episcopală din Arad (1927-1958), profesor la Academia Teologică din Arad (1938-1948), redactor al ziarului eparhial „Biserica şi Şcoala” (1939-1945). În timpul regimului comunist a fost arestat şi condamnat la 20 de ani „muncă silnică”, „pentru uneltire contra ordinii sociale şi activitate intensă contra clasei muncitoare şi a mişcării revoluţionare”. Lucrări: Convertirea creştină (1935); Critica ereziei baptiste (1937); Pocăinţa. Studiu de documentare teologică şi psihologică (1939), Duhul adevărului. Predici (1943, premiată de Academia Română); Religia iubirii. Predici apologetice (1946); Sfintele Taine (1947). Postume: Religia culturii (1994), Ereticii şi rătăcirile lor doctrinare (1999); Spre Tabor (2007); sute de articole şi predici în periodicele timpului, mai ales la Arad. A trecut la Domnul la 18 septembrie 1961 în închisoarea de la Aiud.

 

comunicat preluat de pe site-ul  basilica.ro – agentia de stiri a Patriarhiei Romane