Cumpatarea si Postul

In aceste zile ale Postului Sfintelor Pasti cand ne pregatim sufleteste intr-un mod special , cu mai multa luare aminte la felul in care ne ducem viata de crestini, pentru a intampina luminoasa Sarbatoare a Invierii Domnului nostru Iisus Hristos in pace si cu suflet curat, orice abtinere de la obisnuinte rele si deprinderi urate care ecident sunt piedici mari in calea spre mantuire, ne este de mult folos.

Il voi lasa pe parintele Ilarion ca sa ne vorbeasca despre cumpatare caci indemnurile sale adresate creştinilor sunt dintre cele de mai cu luare aminte. Înfrânarea poftelor se arată în traiul cumpatat subliniaza Părintele Felea.

„Cumpatarea este masura si cuviinta in toate: <<Sa umblam cuviincios, ca ziua , nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma,…si grija de trup sa nu o prefaceti in pofte>> (Rom 13:13-14).”

„Cumpatarea pregateste si face cu putinta binefacerea (darnicia, milostenia, generozitatea), una dintre cele mai alese daca nu cea dintai intre virtutile evanghelice. Bun si milostiv este omul care pe toti iubeste si pe nimeni nu nedreptateste; care pe toti ajuta si pe nimeni nu asupreste….Asa se intelege de ce faptele bune, faptele indurarii trupesti si sufletesti, pa care Dumnezeu le-a gatit ca sa umblam in ele (Ef. 2:10), trag mai greu decat orice in cumpana judecatii din urma (Mt. 25: 31-46).”

„Viata cumpatata scoate mintea din simturi si stinge poftele din carnea trupului. De aceea, spune Sfantul Isaac Sirul : <<In tot ce faci sa te calauzeasca cumpatarea trupului si curatia constiintei >>”.

„Mantuitorul ne indeamna la cumpatare cand spune invataceilor sai:<<Luati seama de voi insiva, sa nu se ingreuieze inimile voastre de manacare si de bautura peste masura si de grijile lumii..>>(Luca 21:34).”

Sursa: „Spre Tabor”, vol. III Luminarea (pp.148-164).
(Metoda folosită în eleborarea acestei lucrări nu este una menită să ducă la construirea unui sistem de gândire abstract şi greoi, lipsit de viziune, ci esteuna care să permită accesibilitatea învăţăturii creştine ortodoxe la nivelul unei cât mai întinse audienţe.)

Cristina David

Cand si cum se face meditatia?

Cand si cum se face meditatia?

Dupa sfaturile sufletelor inaintate in viata duhovniceasca, meditatia se face in tacere, in cat mai desavarsita liniste, ca sa auzim in taina inimii ce ne sopteste Dumnezeu. „Tacerea este o taina din lumea viitoare”, spune Sf. Isaac Sirul. Dupa alti ganditori tacerea e glasul intelepciunii si cantarea noptii; ea rasuna in inimi si ne umple de pace si de iubire. Timpul cel mai potrivit pentru meditatie este in zori sau in amurg, cand vremea e lina, sufletul e linistit si trupul e destins (cand nici o parte a lui nu e incordata). Linistea dinafara aduce si sufletului liniste si lumina…

Pregatirea pentru meditatie incepe, ca si rugaciunea, cu intoarcerea privirii dinafara inauntru, adunarea si concentrarea gandurilor mintii in inima. Nu gandim numai cu mintea ci si cu inima, cu toata fiinta noastra, cu atentie, in liniste si reculegere. Prima gandire este ca suntem in fata lui Dumnezeu. Dumnezeu este pretutindeni de fata, dar prezenta, starea Lui de fata se simte mai ales unde este un loc curat, un loc sfintit: in biserica, in fata crucii, a icoanelor, in suflet. Dandu-ne seama ca suntem in fata lui Dumnezeu, facem o scurta rugaciune, in care chemam in ajutor pe Dumnezeu, sa ne lumineze mintea si inima prin harul si cuvantul adevarului. Dupa rugaciunea de luminare urmeaza meditatia propriu-zisa, gandirea adanca la subiectul ales sau la intrebarea de constiinta care ne framanta. Fiecare dogma, fiecare porunca, fiecare lege, fiecare virtute, fiecare canon, fiecare dar, fiecare binefacere de la Dumnezeu, fiecare cuvant din Biblie si fiecare invatatura crestina poate fi subiect de meditatie, dar mai ales intrebarile care nelinistesc constiinta si care cer limpeziri. Ce e viata?…Ce e moartea?..Ce e sufletul?…Ce se alege de suflet dupa moarte?…De ce Iisus Hristos e Mantuitorul lumii?…Ce ne invata El?…Despre viata aceasta si despre viata vesnica, despre rai si iad? Dupa ce am intors gandurile pe toate fetele, trecem la consimtirea, iubirea si hotararea din inima pentru adevarul religios, linistitor si intaritor, la care am ajuns prin meditatie.

Parintele Ilarion spune ca atunci cand nu ajungem la o hotarare prin meditatie, lipsindu-ne cunostintele lamuritoare care sa ne lumineze, este bine sa citim cartile duhovnicesti, lectura lor fiind „inceputul stiintei si temeiul meditatiei” si sa apelam la sfaturile duhovnicilor pe care nu e bine sa le nesocotim. Parintele atrage atentia sa nu lasam nici o meditatie fara a ajunge la o hotarare buna sau fara sa innoim o hotarare buna luata anterior.

„Dupa hotarare, aducem bunului Dumnezeu o rugaciune de multumire si de lauda pentru intarirea in hotararea luata, apoi incheiem meditatia cu Tatal nostru si Nascatoarea…

Preot Ilarion V Felea – Spre Tabor vol. III Luminarea pp. 378-380

Cristina David