Vantul Ceresc – Sfantul si dumnezeiescul Har

Lucrarea tainica a SfANTULUI Duh face din morti vii si din pacatosi sfin­ti

 

Mantuitorul Iisus Hristos, ca sa faca inteleasa lucrarea sfan­tului si dumnezeiescului Har in sufletul omului, a asemanat-o cu vantul, cu apa, cu focul si cu painea. Sunt patru asemanari: din la­murirea carora vom intelege cum lucreaza in inima omului harul Sfantului Duh.

Invatatul Nicodim, chinuit de setea mantuirii, vine noaptea la Iisus Hristos, ca sa-i faca o marturisire de credinta.

In convorbirea aceasta, Mantuitorul descopera lui Nicodim taina renasterii sau a nasterii din nou. Nicodim, desi era un mare carturar, n-o intelege, pentru ca el gandeste numai la nasterea cea tru­peasca. Domnul insa ii vorbeste despre nasterea a doua, cea din apa si din Duh, care se intampla in taina Sfantului Botez, impreunata cu a sfantului mir, prin sfantul si dumnezeiescul Har.

«Vantul sufla unde vrea»… Nimeni nu-l poate opri, nimeni nu-i poate arata calea, dar in acelasi timp, toti stiu ca fara ajutorul van­tului, viata pe pamant ar fi cu neputinta.

Se spune despre un taran ca era nemultumit de mersul vremii. Odata-i prea cald, altadata prea frig; odata-i prea seceta, altadata-i prea multa ploaie – zicea el. Dumnezeu stia de nemultumirea lui si intr-un an, i-a lasat in grija mersul vremii. Ţaranul a luat comanda si vremea mergea bine sub carma lui. Dupa soare, ploaie si dupa ploaie, caldura, cum cerea pamantul si cum dorea omul. Dar la urma ce sa vezi: la seceris, toate spicele erau drepte si goale, pentru ca omul nostru uitase vantul.

Lucrarea vantului este una din cele mai binefacatoare. Vantul aduce primavara si primeneste aerul; vantul scoate si poarta pe aripile sale mirosul florilor; vantul face de leaga holdele si pomii; vantul imprastie prin aer semintele plantelor; vantul alege graul din pleava. Unde lipseste adierea vantului, aerul e stricat, florile raman fara de roduri fi munca omului e zadarnica.

Acum putem intelege de ce Iisus Hristos aseamana lucrarea Sfantului Duh cu suflarea vantului. Cand traim „linistiti” in faradelegi, cand uitam de Dumnezeu, cand inima noastra s-a racit si a inghetat, atunci vantul ceresc, harul Sfantului Duh ne dezgheata, aprinde din nou pe vatra inimii noastre focul credintei in Dumnezeu si al iubirii de oameni. Nu stim de unde vine si incotro merge, dar el sufla si ne cheama la viata cea noua, la viata cea crestineasca, sfanta si fara de prihana.

Pr. Ilarion V Felea – Pildele Mantuitorului – ed.Fundatia Iustin Parvu – pp.123 -126

Cristina David